Deja de vreo săptămînă iarna s-a făcut comod şi nu pare că are de cînd să-şi ia ,,La revedere”.Încă din primele zile fulgii de nea îmi făceau din ochi. Astfel, copii şi-au pus săniile în funcţie şi ,,foc la ghete”. Aşa mi s-a băgat şi mie în cap ideea că vreau la săniuş. Nu am mai fost de mult timp. Cred că ultima dată a fost în clasa a V-a. Ceea ce ţine de săniuş am tare multe amintiri frumoase şi năstruşnice. Una dintre care este: cum am primit bătaie acasa, pentru că ,,rămîneam la cursuri adăugătoare”, numai că era strainiu că de acest adăugător ştiam numai noi( ,,arleata” clasei a IV) şi derdeluşul de după şcoală. Cu toate că ne consideram adevaraţi ,,superagenţi”, pînă la urmă părinţii ne-au deconspirat secretul din cauza căruia veneam în fiecare zi acasa udă şi plină de zăpadă, pe lîngă toate geanta(instrumentul care înlocuia sania) nu era în cea mai bună stare, toată pricina, fiind acest ,,adăugător”.
sursa foto:albeibogdan.wordpress.com
Următoarea etapă a fost patinajul pe rîul îngheţat, acolo unde noi eram adevărate ,,staruri” din ,,Ледниковый период”. Făceam piruete, şi ne învineţeam genunchii, dar în pofida oricărui fapt ne simţeam vedete!
sursa foto:www.1tv.ru
Am mai practicat şi schiul. Cînd drumul era mai lunecos luam ciuboţelele pe ascuns ca să nu vadă mama(pentru că ele lunecau foarte bine ) iar ca suport foloseam crengi aşa mai grosuţe sau ,,beţe de răsărită”(deşi deseori instrumentele ne dădeau de gol şi se rupeau), pentru ca în consecinţă să fim eliminaţi din concurs.
Astfel cînd eram mică am practicat foarte multe tipuri de sport şi cu toate că nu aveam pationar-am patinat, iar în pofida faptului că nu am avut pârtii de schi-am schiat, şi aşa împreună cu sportul de iarnă am avut parte de o copilărie plină de peripeţii.
Pentru că zilele astea m-a furat dorul de săniuş, astăzi am decis că şi în clasa a XI-a poţi să mă duc la săniuş. Am cutreierat dealurile Floreştiului în lung şi în lat, parcă eram căutători de comori. M-am dat şi cu sania, am căzut şi jos…dar toate astea rămîn a fi doar detalii pentru că starea că eşti din nou copil este incomparabilă cu nimic.
Totul a fost bine, însă abia cînd am ajuns acasă am sesizat că degrabă nu mă mai duc la săniuş. Am conştientizat cu părere de rău că ,,îmbătrînesc” pentru că mă doare tot corpul. Am impresia că am fost bătută cu pietre…stau şi mă gîndesc cum înainte veneam acasă entuziasmată de ,,patinaj” sau ,,schi” şi a doua zi continuam practicarea acestor ,,sporturi” pînă când zăpada se topea. Acum cu regret conchid că ,,să mai stea 100 de ani zăpada”, nu mai vreau nimic”. Concluzia-Am îmbătrânit!!
Filed under: Memories Tagged: amintiri, Floreşti, Iarna, la schi, Veronica Deşcan
