Deja in comentariile din postul precedent am fost apostrofat de un reprezentant al „generatii 89”. Sunt obisnuit cu asa ceva. Ruptura dintre generatii este evidenta. Pacat ca oamenii din acea perioada nu au fost in stare sa perceapa toata logica timpurilor sale deseori supraapreciind propriul aport la “cauza nationala”. Sunt obisnuit deja cu faptul ca unii imi baga cu insistenta in nas „biletul de frontist” jerpelit pentru asi demonstra propria „infalibilitate” in fata „tineretului ratat”. Imi amintesc cum in unul, din numere al “Literaturii si Arta” (de care am dat absolut intamplator) citeam stupefiat cum Nicolae Dabija se referea la propria sa persoana: “eu, ca unul din cei mai mari poeti ai neamului romanesc…” – oare acesta nu este un sindrom al instabilitatii mintale? Individul as spune ca este destul de reprezentativ pentru generatia sa. Desigur ca fiecare a contribuit cu o anumita doza de participare, nu neg. Dar acest lucru nu inseamna ca tanara generatie trebuie sa suporte autosuficienta „marilor patrioti” si ai viziunilor sale mai mult decat „schizofreinice”. Nationalismul, patriotismul, unionismul in cele din urma, sunt bune la ele acasa, dar acest lucru nu inseamna ca totul trebuie sa se delimiteze la niste lozinci si idei fixe. Multi imi vorbesc de niste principii, idealuri pe care nici nu reusesc sa le formuleze in mod clar. Multi imi spun ca cineva a tradat niste „principii” despre care insa se simt incapabili sa vorbeasca, uneori chiar din simplu motiv ca nu le au. Tinerii nostri care vor sa contribuie la o schimbare trebuie sa inteleaga ca o persoana trebuie sa emita ceva mai mult decat „jos comunistii!” si „unire frati romani!”. Pentru inceput si acest lucru este suficien, dar mai este nevoie si de ceva evolutie intelectuala. Desigur, exista anumite valori pe care le percepem mai mult instinctiv, dar ar fi timpul sa trecem de la instincte la ratiune ca doar nu suntem in 1989. Un sistem ideologic poate fi eliminat doar cu ajutorul unui alt sistem. Este oare in stare intelectualitatea noastra (tanara sau batrana) sa inchege o serie de idei, programe intr-un sistem? Nu cred. Anume din aceasta cauza si franam in permanenta. Pentru a merge undeva trebuie sa stim cu exactitate unde si cum vom merge. Laudabila „iubirea de neam” nu este suficienta pentru a schimba ceva. Am senzatia ca moldovenii prea mult vorbesc despre politica si geopolitica si mai putin despre probleme ideologice, economice sau sociale, nu pentru ca ar fi preocupati de astfel de exercitii, ci pentru ca la aceste abstractizari nu este nevoie de prea mult efort intelectual. Moldova are Lenea de a citi si a gandi ne a preface in vesnici protestatari care sunt deprinsi sa sufle mucii in basmalutza de mila „romanilor basarabeni”, asteptand aparitia unor „herevumi electorali”. Va propun sa vizitati proiectul metapolitic A TREIA CALE care afla la urmatoarea adresa: http://atreiacale.org