”Şi-ntr-adevăr, niciodată cel care iubeşte nu caută fără să fie căutat de cel iubit.
Cînd străfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, să ştii că există iubire şi în inima aceea.
Cînd iubirea lui Dumnezeu creşte în inima ta, fii sigur că şi Dumnezeu te iubeşte pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singură mînă, fără cealaltă mînă. înţelepciune Divină este destinul şi el este cel care a hotărît să ne iubim unul pe celălalt.
Căci aşa este dat să fie în lumea aceasta: fiecare parte a lumii să-şi aibă perechea sa.
În ochii înţeleptului, Cerul este bărbatul iar Pămîntul femeia: Pămîntul are grijă să facă să crească tot ce lasă Cerul să cadă.
Cînd Pămîntului îi lipseşte căldura, Cerul i-o trimite; cînd îşi pierde prospeţimea şi umezeala, Cerul i le redă.
Cerul stă tot timpul de veghe ca un bărbat ce-i poartă de grijă nevestei sale.
Iar Pămîntul se ocupă mereu de cele ale casei: naşte şi hrăneşte tot ceea ce ' poartă.
Priveşte Pămîntul şi Cerul ca avînd inteligenţă, căci fac ceea ce fiinţele inteligente fac.
Dacă ei doi nu ar avea plăcere unul de la celălalt, de ce ar sta îmbrăţişaţi ca îndrăgostiţii?
Fără Pdmînt cum ar putea înflori florile şi pomii?
Şi ce ar mai produce atunci apa şi căldura Cerului?
Aşa cum Dumnezeu a pus dorinţa în bărbat şi femeie pentru ca lumea să fie perpetuată prin unirea lor, Aşa a implantat El în fiecare parte a existenţei năzuinţa către o altă parte.
Ziua şi Noaptea sînt duşmani pe faţă şi totuşi servesc amîndouă aceluiaşi scop, Fiecare iubindu-l pe celalalt ca sd-şi poată face împreună lucrarea ce o au de făcut amîndoi, Fără Noapte, natura Omului nu ar cîştiga nimic şi astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua.”
Afla doar aici