Ultima poruncă lăsată de Domnul Isus ucenicilor şi tuturor creştinilor sună cam aşa: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi învăţaţii să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”(Matei 28:19-20). Aceste ultime cuvinte ale Domnului Isus, în contextul nostru creştin, mai sunt numite „Marea trimitere”. Dar, câţi creştini răspund la această chemare cu fapta? Oare câte procente din creştinii evanghelici sunt misionari sau evanghelişti, care să meargă la toate neamurile să facă ucenici şi să-i înveţe să păzească tot ce a poruncit Domnul Isus? Dacă evanghelia a ajuns până la noi, înseamnă că primii creştini şi toţi ceilalţi până la noi, au răspuns „Marii trimiteri”. Dar generaţiile viitoare vor auzi Cuvântul lăsat de Mântuitorul nostru? Rubrica „Unde este Ierusalimul tău???” are menirea să te provoace la slujirea în misiune. În ultimul timp tot mai puţini creştini şi în special tineri răspund chemării de păstor sau misionar. Câmpul evangheliei este gata pregătit de a fi secerat, dar puţini, prea puţini sunt secerătorii. Scriptura este bogată în îndemnuri şi porunci la această lucrare, dar am ales o carte şi un om special de la care împreună vom învăţa ce înseamnă credincioşie în slujirea şi chemarea pe care ne-o dă Dumnezeu. Această carte se numeşte Neemia. Neemia a fost unul dintre evreii rămaşi în diaspora din Babilon, atunci când împăratul Cir a dat evreilor „decretul de întoarcere” în ţara promisă. El a ocupat funcţia de paharnic al împăratului Artarxerxes, o poziţie de onoare şi de mare influenţă asupra deciziilor imperiale. Acest Artarxerxes a avut-o ca mamă vitregă pe Estera, prinţesa iudeică, care trăia, fără îndoială în perioda de timp acoperită de această carte. Probabil că influenţa ei l-a ajutat pe Neemia să acupe acest post important. Atunci când Neemia a auzit în ce stare se afla Ierusalimul, a plâns şi s-a rugat mult. Când a mers la împărat să-i ducă paharul, mâhnirea de pe faţa lui îl intrigase pe împărat. Iar întrebarea pe care i-o adresează, demonstrează că relaţia lor nu era doar ca stăpân şi slujitor, ci ca prieteni. Neemia este un exemplu de dedicaţie şi dăruire. A fost gata să renunţe la bogăţia, slava şi comfortul din Babilon pentru aşi salva patria de ruşine, poporul de pierzare şi Numele lui Dumnezeu de batjocura neamurilor. Contextul istoric a evenimentelor din cartea Neemia nu prezintă cele mai bune timpuri din istoria poporului Israel. Israelul se afla în exilul Babilonian, situaţie care a semnat actul de deces al limbii ebraice vechi. Poporul născut în robie vorbea limba aramaică. De aici s-au tras o seamă de dificultăţi legate de educaţia religioasă. Cu unele dintre el ne vom întâlni şi în cartea Neemia. De la decretul de întoarcere dat de Cir, până la întoarcerea lui Neemia la Ierusalim în anul 445 î.Cr., trecuseră deja 90 de ani. Zorobabel şi generaţia lui muriseră între timp. În cei 90 de ani evreii reconstruiseră Templul, cei drept, mult mai modest decât cel ridicat de Solomon. Întreaga lucrare durase patru ani, patru luni şi zece zile(Hagai 1:15; Ezra 6:15). După alţi 60 de ani se întoarce la Ierusalim cărturarul Ezra, însoţit de 2000-3000 de oameni(Ezra 8:1-14). Starea morală şi spirituală în care trăiau evreii era de plâns. Maii marii poporului, preoţii, leviţii şi mulţi din popor încheiaseră căsătorii mixte cu femeii din neamurile idolatre din jur. Chiar dacă nu a produs o întoarcere totală la idolatrie, această situaţie încuraja practicarea ei pe teritoriul Israelului. Mai mult, stricarea purităţii neamului punea în pericol însăşi existenţa şi rolul lui distinct în istorie. Nu este de mirare că Ezra sa umplut de mânie. După alţi 12 ani s-a întors la Ierusalim Neemia. Zidurile cetăţii erau încă în ruină, porţile cetăţii arse, iar poporul fără viziune şi fără vlagă, departe de strălucirea care ar fi trebuit să-i încununeze destinul mesianic. Scopul vizitei lui Neemia a fost rezidirea zidurilor Ierusalimului. Neemia a realizat o lucrare monumentală într-un interval record de timp, doar 52 de zile. Acest om a fost un geniu al administraţiei şi organizării. A fost un om al rugăciunii, al credinţei, al curajului şi al acţiunii, ceea ce i-a dat biruinţă în misiunea la care a fost chemat de Dumnezeu. Această rubrică poate schimba viaţa şi viziunea ta cu privire la misiune. Unde este Ierusalimul tău? Care este slujirea ta? Ce faci tu pentru răspândirea Evangheliei? Dumnezeu a chemat şi a folosit mulţi creştini până acum, poţi fi şi tu unul din numărul lor. Hai să împlinim cu sfinţenie ultima poruncă lăsată de Domnul Isus. Pentru că în ea se rezumă toată viaţa şi activitatea noastră de creştin. În numărul viitor vom învăţa, prin exemplul lui Neemia, cum să acceptăm chemarea şi cum să ne pregătim de ea. Dar până atunci gândeştete, unde este Ierusalimul tău? Dar dacă nu ai un loc unde să-l slujeşti pe Dumnezeu, întreabă-L pe El unde este locul tău.