DIN VIAŢA LITERARĂ CLUJEANĂ ŞI NU NUMAI




Leo BUTNARU
FILE DE JURNAL CU COLEGI CLUJENI
(din volumul: Viaţa literară la Cluj. – Ed. Eikon; Cluj, 2013. – P. 373 – 385.)

13-20.I.1991
Călătorie: Iaşi – Roman – Cluj – Alba Iulia – Blaj – Bucureşti… Lancrăm, Sibiu, Sebeş… Excelent!La Cluj, întâlnire cu Liviu Petrescu, Grigore Zanc, prozator şi prefect, Dimitrie Vatamaniuc, Augustin Buzura, Eugen Todoran, Ion Mircea, Adrian Popescu, Ovidiu Pecican de la „Apostorf”, Mircea Opriţă, Ilie Călian, Petre Bucşa, Doinea Cetea, Horia Bădescu, Virgil Bulat, Mircea Berta, Gabriel Chifu de la Craiova, adjunct la „Ramuri”, Corneliu Munteanu de la Satu Mare, Berta Wacker din Marea Britanie.Povestea cu fosta casă a lui Blaga… De recuperat, de răscumpărat.Pe 13 ianuarie, la hotel, ne vizitează şi ne urează studenţi şi elevi prutonistreni.
27.VIII.1991
Chişinău. Proclamarea independenţei Moldovei. Cât se va mai ţine imperiul?Împreună cu Mihai Cimpoi, Vasile Nedelescu şi Aurel Scobioală îi întâmpinăm la vama Leuşeni pe clujeni: Horia Bădescu, Doina Cetea, Teoharie Mihadaş, Constantin Cubleşan, Aurel Rău, Dumitru Savu, Ioan Muşlea, Mircea Opriţă, Virgil Mihaiu  ş. a.

4.IX.1991
Ziua de 31 august ar fi mult nedeplină, dacă nu aş aminti de popasul pe care l-am făcut la Condriţa, în fostul palat-vilă al foştilor boşi nomenklaturişti. Adi Cusin cu soţia, Constantin Cubleşan, alţii, au rămas foarte impresionaţi. Fast, lux, bucătărie bună. Preşedintele birjei – domnul Baroneţchi, om agreabil. Culmea – un cuib de pasăre pe blana de căprioară care acoperă un jeţ! Vă daţi seama de când nu a mai fost nimeni pe la balcoanele care i-au „suportat” pe Ceauşescu, Bodiul şi blegele lor consoarte! Prin excelenţă, scaunul cu cuib e o remarcabilă piesă de muzeu!Iar pe 1 septembrie, duminică, i-am avut de oaspeţi acasă pe Aurel Rău, Doina Cetea, Tudor Dumitru Savu, soţii Adam, Horia Bădescu, Mihai Cimpoi, soţii Ţurcanu (el – preşedintele unei bănci importante).
5.IX.1991
Un grup de clujeni au plecat duminică la Odessa. Bietul Constatin Cubleşan se pomeni cu geaca sfârtecată: paşaportul, alte acte, banii – sustraşi. Consulatul român de la Kiev trebuie să-i expedieze astăzi un act care i-ar permite să se reîntoarcă în România, deoarece luni, de la vama Leuşeni, a fost întors îndărăt la Chişinău.Pare-se, îi povestisem şi lui Constantin Cubleşan un banc prevenitor despre oraş de la malul mării. Cică, peste ani de zile, în urbea natală lume un emigrant. De cum ajunge undeva în capul scărilor Potiomkin, lasă jos două geamandane pe care le avea asupra sa, desfăcând larg mâinile în părţi şi exclamând: „Ah, Odressa, ce te-ai mai schimbat, eşti de nerecunoscut!” Când, după exclamaţie, lasă ochii în jos, vede că ăi lipsesc valizele, la care omul face necăjit: Ah, Odessa, cum te mai recunosc!...”
22.I.1992
Ceaţa – zid. Doar mici porţiuni ceva mai limpezi. Vama o trecem fără dificultăţi. Dincolo, până la Iaşi, de asemenea negură spăimoasă. Aşa că până la Iaşi, de la Chişinău, facem vreo 5 ore. La Costuleni, deja noaptea, batem la o poartă, rugând un gospodar să ne dea un pahar – pentru că nici atare unealtă nu aveam cu noi, să însoţească câteva sticle cu vin. Înainte, înainte, înainte… Gheorghe, şofer tinerel şi neumblat prin lume, la un moment dat întrebă dacă nu cumva ajungem deja la Cluj… E-he, până la Cluj mai aveam vreo 500 de kilometri! „E-e, – face neexperimentatul de la volan, – de când tot mergem, de-acum de două ori înconjuram Moldova (basarabeană)”. Bietul băiat… De data aceasta am luat-o pe la Suceava. Drumul – mult mai lung decât pe la Reghin. Regretăm alegerea, dar… Allea iacta est! La Cluj ajungem abia pe la 8,00, adică – în dimineaţa următoare. Însă atmosfera e cu adevărat splendidă, aşa că parcă nu am resimţi urmările nopţii nedormite. Ne revedem prietenii dragi. Bădescu, Cetea, Mihadaş, Negoiţă Irimie, Bulat, Mihaiu, Cocora etc., etc.  O emisiune în direct (12,00-13,00) la radioul local: dialog – eu, Suceveanu, Constantin Dumitrescu, Radu Săplăcan. Horia Bădescu e atât de gentil, încât îmi dăruieşte o microcasetă M-60 pentru reportofonul meu. Aveam două M-30, deci, împreună, bandă pentru 3 ore de dialog, ceea ce, mai apoi, am şi făcut, conversând cu dragii de Aurel Rău, Dimitrie Vatamaniuc şi Mircea Tomuş. Apoi, seara la televiziune. Cred că toţi trei ne-am prezentat bine.Augustin Buzura căzuse de acord să ne întreţinem într-un dialog, însă timpul – şi domniei sale, şi mie – nu ne-a permis să ne revedem.Călătorie la Mănăstirea Nicula.Serviciu divin – extins şi minuţios, poate şi graţie prezenţei noastre aici. O expoziţie de icoane vechi pe sticlă, atelierul unui călugăr iconar.  Gazdele – extrem de generoase: şi la radioteleviziune, şi la ziarul „Adevărul de Cluj”, cu bunul Ilie Călian, şi în asigurarea cu benzină.Două seri de neuitat: una la Aurel Răuşi doamna Oltea, cealaltă (prin intermediul lui Cocora) la medicul-milionar Teodor Pop, care zice: „Dacă ajungem în Ardeal la 100 de milionari români, problema cu minorităţile e rezolvată de la sine”. Adăugând: „Măiestria şi punga mea vă stau oricând la dispoziţie”. Are multe opere de artă, e pe cale de a deschide o clinică pentru 40 de medici.Apoi gândim să mergem spre Bucureşti. Mircea Tomuş, generos ca totdeauna, zice să rămânem o noapte la el la Avrig.
23.I.1992
L-am cunoscut pe Miron Scorobete, cu familia in corpore: soţia, o fiică şi un fecior. Fiinţe duioase, în spiritul cărora se simte o tradiţie de bună creştere. De fapt, această tradiţie e cea mai evidentă la Cluj: domnii Tanco, Bulat, Adrian Popescu etc. o confirmă din plin.
Şi pentru că ieri, după luni de zile, Gheorghe Vodă mi-a returnat „Luntrea lui Caron”, amintesc că, în drum spre Sibiu, am oprit la Lancrăm, la mormântul lui Lucian Blaga. La vederea bisericii, am tresărit şi am rugat să oprim, dând maşina îndărăt, spre poartă. Îngânare seară-noapte, aceeaşi iederă, tuşinată, alcătuind careul verde în jurul mormântului… Cum a fost dus Blaga la Lancrăm – în interviul cu Aurel Rău, încă ne transcris de pe bandă.
22.V.1992
Pe la ora 2,30 după miezul nopţii ajungem la Cluj. Acelaşi primitor şi confortabil hotel „Victoria”.Renunţăm de a mai trimite câţiva scriitori şi la omagierile Blaga de la Sebeş, Alba Iulia şi Lancrăm: întâi de toate, ne lipseşte un transport, în al doilea rând sesizăm că cei din Alba Iulia sunt cam în relaţii de concurenţă geloasă cu clujenii, nedorind a se întâlni într-o comună cinstire s marelui înaintaş. De unde şi delicata discordanţă: nedorind a se intersecta cu colegii din Alba, clujenii nu merg – cum ar fi firesc să fie – la Lancrăm la mormântul lui Lucian Blaga, ci ne duc la Ciucea, la mausoleul lui Octavian Goga. La Ciucea totul e impresionant! O sărbătoare populară de intensă trăire românească, de mândrie şi neclintire întru susţinerea cauzei naţionale. Printre interpreţi – şi mult îndrăgitul taragotist Dumitru Fărcaş. Constantin Dumitrescu de la TV Cluj mă solicită pentru un interviu, apoi, îndelung regizat, cu aplicare la peisaj şi mesaj metaforic, imprim şi un recital de poezie. Iar până la Ciucea– colocvii pe teme blagiene, o amplă manifestare în faţa Teatrului Naţional din Cluj, unde se află şi statuia Omagiatului. Premiul i se acordă poetului belgian Marc Quaghebeur care, de altfel, are şi o lansare de carte – volumul de poeme „Tăcere şi cuvinte”, tradus de Horia Bădescu.Pentru organizarea festivalului sponsorii au investit circa 2 milioane de lei. Noi doar să visăm la atare contribuţie filantropică…Pe cine am mai întâlnit la Cluj? Bădescu, Brad, Scorobete. Familia Botiş, Mihadaş, Savu, Irimie, familia Opriţă, Cetea, Ulici, Vatamaniuc, generosul Ilie Călian (cu Busuioc şi Cioclea ne-am ales cu o remunerare neaşteptată), cu Aurel Rău care ne-a invitat acasă. Apoi – dl Liviu Petrescu, Virgil Mihaiu, Ioan Muşlea, Ion Cristofor (aţos, aspru, dar onest), Ion Mureşan etc.Pe scurt – bravo şi  mulţumiri clujenilor!Armata e cu noi! Pentru că doar armata, la Cluj, a găsit ceva potrivit pentru a înlocui cutia de viteze a autobuzului nostru (PAZ), graţie cărui fapt am putut să ne deplasăm spre Bucureşti.
2.IX.1992
A doua zi, împreună cu Arcadie Suceveanu şi Iurie Colesnic, pornim spre vama de la Sculeni, să întâmpinăm clujenii ce vin la Zilele Blaga.Dar ocolim mult, lungim distanţa, trecând pe la Dereneu, să luăm ceva vin. În fine, aproape de Sculeni, vedem autocarul TV în care presupunem că ar putea fi cei aşteptaţi, însă ne derutează numerele de înmatriculare bucureştene… Ce să-i faci? Trecem unii pe lângă ceilalţi…Dimineaţa, debutează Zilele Blaga. Întâlnirea oaspeţilor la Primăria Chişinăului.Escapadă la firma „Unda”, apoi la vinoteca de la Cojuşna. Ce mai! Rai, dom’le!Prezenţi – clujeni, gălăţeni, bucureşteni, alba-iuleni, ieşeni…Se acordă premiile Zilelor Blaga. Îmi revine şi mie unul (oricum, în numărul de revistă-evocări, editat cu această ocazie, public două dialoguri despre Blaga, cu Aurel Rău şi cu Mircea Tomuş; scriu un mic eseu în Sfatul Ţării, am alcătuit microantologia Blaga din colecţia „Poezii de duminică”.)Lică Rugină de la Galaţiare marea inspiraţie şi generozitate să-mi dăruiască uimitorul volum „Panorama poeziei  universale contemporane” editat de regretatul A. E. Baconsky încă în 1972. Zău că râvneam această antologie! O împrumutasem, demult, de la Gh. Vodă. În Chişinău sunt puţini, foarte puţini posesori ai acestei lucrări fundamentale.Bustul lui Lucian Blaga, dezvelit pe Aleea Clasicilor, a generat opinii contradictorii până la gândul că, poate, peste un timp să fie înlocuit cu un altul, ce ar reprezenta o imagine mai revelatorie a profetului de la Lancrăm.Printre oaspeţi – Mircea Opriţă, Negoiţă Irimie, Virgil Bulat, Mariana Bojan, Cornel Ungureanu, Sterian Vicol, Petre Bucşă, Constantin Vremuleţ, Teodor Cătineanu, Aurel Câmpeanu, familia plasticienilor Botiş (am vernisat expoziţia lor), Horaţiu Mazilu, cei amintiţi deja mai sus, plus mulţi alţii – cam 45 de persoane. Aproape majoritatea, prezenţi în atelierul maestrului Glebus Sainciuc, la un spectacol de măşti. Discuţii, voie bună şi fireasca oboseală impusă de ritmul presant al celor trei zile de festivităţi.
21.IX.1992
De la Cluj au sosit Virgil Bulat, Aurel Câmpeanu şi Vasile Vlad, tânăr businessman. Prin dl Savca, adjunct la departamentul vamal, le-am înlesnit trecerea pe la Sculeni. E un coup d’essai, o primă încercare de a face un schimb masiv de mărfuri cu librăria şi editura noastră. La capitolul carte lucrurile sunt simple, dar să vedem unde (dacă) amplasăm aparatele electrice, ţigările etc. Generos precum este, Virgil îmi oferă trei cărţi minunate din renumita colecţie „L’ Herne” şi anume – W. B. Yeats, Robert Desnos, Charles Peguy; apoi două (primele din 4) volume din „Dreptul la memorie” în lectura lui Iordan Chimet (Ed. „Dacia”), plus o carte de poeme a lui Luis López Álvarez. Vorbesc cu Virgil Bulat să facă o comandă de circa 2 mii de exemplare din „Spunerea de sine”. Este de acord. De altfel, manuscrisul era pe cale să meargă la cules. Rămâne să mai introduc dialogul cu Ion Miloş, dactilografiat acum două zile.
26.V.1995
Cluj. Salonul de Carte. La hotelul „Victoria”, cazat împreună cu Nelu Oancea, director la editura „Eminescu”. Celebra deja cameră 304, în care A. Puslojić, P. Poantă şi mai puţin A. Dumbrăveanu îl „executau” pe G. Grigurcu pentru atacurile acestuia la adresa lui Nichita. Seara, în camera dublă, un al treilea partener de odihnă ne este Radu Cârneci. Oancea sforăie în draci! Radu: „Întoarce-te pe dreapta!”Dimineaţa, Cârneci: „Domnule, n-am dormit barem jumătate de oră. Pentru noaptea albă pe care mi-ai făcut-o, îmi editezi repede cartea pe care mi-ai promis-o”.Nelu: „Care carte? Nu ţi-am promis nicio carte. Poate tu mi-ai fi promis vreo carte”. Radu: „Da, am să-ţi prezint manuscrisul”. Dimineaţă, la Biblioteca Judeţeană, Petrică Poantă stătea cu ieşeanul Al. Dobrescu la ceva stropi de coniac. Petrică: „Să ştii, bătrâne, că sunt supărat pe tine”. Eu: „Păi, atât de dimineaţă…” El: „Nu de asta”. Eu. „De?...” Poantă – cu poanta: „Pentru că iar ai luat un premiu la Cluj”. A-ha, dezvăluie „secretul” juriului. Însă acesta, dacă va fi să mi se acorde, nu va fi decât cei dintâi. La Salonul de Carte – lume multă. Dar, oricum, scriitorii au motive de a se ţine ca o confrerie, o sectă uşor constrânsă.Aurel Rău îmi spune că a apărut numărul revistei „Steaua”, în care e publicat şi dialogul meu cu Radu G. Ţeposu. La 14, 45 sunt la redacţie, precum conveniserăm. Îl întâlnesc pe Adrian Popescu ce-mi oferă onorariul – „cât pentru o cutie şi jumătate de ţigări”, face el. Astăzi, aceste lucruri sunt de înţeles şi par să importe mai puţin. Aurel Rău zice că s-a mai scurtat câte ceva din interviu, „lucrurile mai sentimentale, pe care le-au suprimat chiar colegii de generaţie ai lui Ţeposu, care au pregătit textul pentru publicare”. Daniela Crăsnaru lansează „69 de poeme de dragoste”. Aurel Rău îmi spune că nu prea ştie ce fel de poetă e Daniela, nu prea are lucruri din creaţia ei, după care se ascunde în spatele altor participanţi la lansare, ca să nu fie invitat să vorbească. În schimb, vorbesc cu competenţă două doamne, Georgeta Dimisianu şi Irina Petraş.Convin cu Ion Cristofor (Filipaş) să-i las pentru „Tribuna” interviul cu Nae Prelipceanu. Şi, neamânat, chiar fac cunoştinţă cu fosta soţie a lui Nae, dna Dana Prelipceanu, nefericită: al doilea soţ – i-a decedat. Este angajată la Editura „Dacie”. „Basarabeancă dintr-o familie foarte înstărită”, îmi explică Aurel Câmpeanu.
20.VII.1995
Un orgoliu vizual (al meu…): Emisiunea „Simpozion” consacrată dlui Adrian Marino. Mărturisirile maestrului, uneori ilustrate cu imagini din biblioteca sa. La un moment dat, pe o masă este prinsă în obiectiv cartea mea (şi-a altora; e de interviuri cu personalităţi ale literaturii române) „Spunerea de sine”. Probabil, colega Lucia Negoiţă o fi poposit în casa distinsului literat nu cu mult după ce fusesem invitaţi şi noi acolo, cu Cimpoi şi Suceveanu.
14.VIII.1995
Ah! dragul de Virgil Bulat. În „Dicţionarul scriitorilor români” citesc despre el, cel încarcerat la vârsta de 16-17 ani: „Deţinut politic (1956-1964), condamnat la 18 ani muncă silnică pentru «crimă de uneltire contra ordinii sociale»”. El, cel născut în 1940, la Rădulenii din Nordul nostru prutonistrean!Şi iată ce scrie N. Steinhard în dramaticul „Jurnal (al) fericirii” (p.145): „Virgil B., cu ochi de veveriţă, micuţ, tras prin inel de felul lui, iar acum scheletic, oprit în dezvoltare, căruia hepatita infecţioasă i-a lăsat o piele cerată de nuanţă verzuie, e puşcăriaş de la 17 ani. Când îi fac cunoştinţă are 25. Privirea, mişcările, iuţimea, neastâmpărul, gesturile de titirez, setea de cunoaştere, supărările din te miri ce sunt toate de copil. Ştie de necrezut de multe lucruri, unele ţin de rubrica enciclopedică a unei reviste de ştiinţă şi tehnică pentru tineret. Spre pildă, tabloul lui Mendeleev în întregime, pe grupe, sub-grupe şi perioade, simbol de simbol. (A învăţat ceva timp la Facultateade Chimie Industrială la Politehnica din Timişoara. – n.m.). Îl învăţ şi eu, împreună cu maiorul Ilie Şerbu (…)Virgil e pasionat de existenţialism, despre care a mai auzit; i-l expun, iar şi iar. Îi povestesc şi piesele lui Ionescu; îl farmecă. Deşi trăieşte izolat de lume, între pereţii groşi ai fostului fort Jilava, sau ai clădirii tereziene (…) de la Gherla, lui Virgil spiritul generaţiei şi aerul timpului (încotro suflă vântul veacului) îi dau antene speciale care îi înlesnesc priceperea şi îi ajută să ghicească pe sărite”.În mare, portretul de la început rămâne acelaşi şi astăzi. Numai că Virgil nu mai e un copil, ci un tânăr sadea! Da, cu adevărat tânăr. Ah! câţi studenţi basarabeni a aranjat el la Cluj, câtă carte românească (donaţii) a adus în Prutonistrenia. Om fermecător şi la locul lui ca director al editurii „Dacia”.
16.V.1997
De la Râmeţ – la gara Teiuş, de unde o luăm spre Cluj. Zilele Blaga. Aflăm că Petru Poantă a fost eliberat din funcţia de inspector-şef la cultură. Păcat, nedreptate.Aici fac cunoştinţă cu Gabriela Melinescu. Regretă că nu i-a răspuns lui Andrei la scrisori. Spune că e foarte ocupată, văzându-se nevoită să facă ziaristică.Penibila situaţie cu M. P. care, cu necioplire şi impertinenţă, i se vâră poetei în suflet, ţinând să-i dovedească inutilul: că I. I. nu e profesor, precum s-a recomandat, când a fost în Suedia, şi că i-a spus lui Pop că acolo, în Nord, a mâncat doar fasole. Situaţie jenantă, pe care n-o poate curma nici chiar delicatul, diplomatul Ion Pop, decanul şi omul de bun simţ.Împreună cu Vanghea-aromânca depunem coroana de flori la Eminescu. Puslojić– cu altcineva, depun coroana la Blaga (Teatrul Naţional). În pitoreasca ei ciripire Vanghea zice că noi suntem poeţi şi trebuie să ne închinăm.Apoi vizită la primărie. Dl Funar nu se dezminte: mai nimic despre cultură, totul despre pericolul ce ameninţă România şi în special Ardealul. Se plânge de consilieri, aceştia nesusţinând multe din  iniţiativele primarului.În enormul parc din Cluj, un caz cu cineva care-mi vorbeşte într-o limbă străină, apoi îmi spune că e ungur şi, în limba sa, mi s-a adresat cu: „Fratele meu”. Cică are două carnete, unul de conducător auto, celălalt de nebun. N-a vrut să meargă în armată, înghiţind… plombagină… Mai zice că are 2 mii de lei şi ar dori să mă servească  cu o vodcă mică. Refuz. Ne despărţim frăţeşte.Cu Virgil Bulat convin să-i prezint pentru editura „Dacia” un volum de proză (cca 250 de pagini). Să vedem… Ardelenii sunt oameni serioşi, chiar dacă Bulat e stabilit aici, „adoptat”. 
22.II.1998
Visul cu Eugen Ionescu, la Cluj. Orașul – în retuş, într-o grafică galben-argiloasă de epocă. L-am întâlnit în timp ce se plimba. Era împreună cu doamna. Am discutat relativ mult. Mă gândeam cum să-i ofer volumul de dialoguri „Prezenţa celuilalt”. În fine, m-a invitat la el acasă (se repatriase, stabilindu-se la Cluj!). Apartamentul îi era situat exact pe unde este astăzi librăria centrală. La parterul acelei clădiri – ca o vitrină uriaşă apartamentul domnului Ionescu. Prin geamurile otova, de la trotuar până spre cornişa de la care începe primul etaj, se văd rafturi de cărţi, multe. Şi totuşi, parcă atmosfera, priveliştea nu e una de… bibliotecă. E una mai specială, misterioasă. Din mers, încerc să descifrez vreun titlu pe cotoarele de carte. Totul e foarte vag. Titlurile – la nivel de presupunere, de ghici, doar. Apoi – curios, o combinaţie de Cluj şi sat, de Negurenii mei de baştină. Satul din care am descins se afla undeva pe lângă grădina publică a Clujului, cam pe unde locuieşte dl Adrian Marino. Ce F.S. al visului!A treia zi, transcriu jurnalul meu de început, caietul din 1970.  Poate şi printr-o sugestie a visului cu Eugen Ionescu, mi-am zis să intitulez întâia parte a acestor/ acelor confesiuni „Student pe timpul rinocerilor”. Ar fi un titlu? A cam fost o realitate care îl îndreptăţeşte… Doamne, ajută!
12.VI.1998
Sunt în baie, în cada unui Neo-Arhimede. Sună telefonul. Nu pot spune: Reveniţi. E Aurel Câmpeanu de la Cluj. Problema(plăcută): manuscrisul „Micşorării distanţei” a trecut deja prin consiliul editorial – Dan Damachin, Irina Petraş, Aurel Pantea… Sugestii: să lăsăm optzeciştii (Iaru, Vulturescu…) pentru alt volum, „al lor”, pentru ca cel prezent să câştige în unitate. De acord. Săptămâna viitoare îmi expediază un fax cu regia manuscrisului.
5.IX.1998
Etape „arse”: 27-29 august, Zilele Bibliotecii „Transilvania” (Chişinău). Virgil Bulat îmi aduce cartea de proză „Îngerul şi croitoreasa” pe care a editat-o la Cluj, aici beneficiind de câteva lansări – la bibliotecă, la UM, la radio şi televiziune. Vorbeşte bine Cimpoi, aproape incredibil de elogios – Virgil Bulat care povesteşte că volumul a fost computerizat de însuşi directorul editurii „Clusium” Nicu Mocanu. „Cum îţi pare basarabeanul meu?”, l-ar fi întrebat Virgil. Nicu: „Ştii, domnule Bulat, Butnaru nu are o carte basarabeană, nici chiar una românească; are o carte europeană”. Cu destulă jenă am ascultat acest extras de dialog în faţa lumii aflate la lansare, în prezenţa colegilor cu care s-a tot întâmplat să tăifăsuim.
29.VIII.1999
Implicat în Zilele Bibliotecii „Transilvania”. O după-amiază dedicată lui Grigore Mare, fost deputat în „Sfatul Ţării”, şi fiului său Alexe care, anul trecut, în această perioadă, venise şi el la „Transilvania”, ca numai după câteva săptămâni (în octombrie) să treacă pe tărâmul umbrelor. De altfel, dânsul a fost cel care, în martie 1991, a venit de la Cluj cu un camion de cărţi ce au stat la baza viitoarei biblioteci „Transilvania” din Chişinău. Profesorul din Slobozia Mare Ion Geantâc lansează o succintă monografie dedicată vieţii şi activităţii personalităţii lui Grigore Mare.De la Cluj sosesc (şi) Adrian Popescu, Ion Pop, acesta vizitând pentru prima oară Moldova Estică. Ambii – sobri, inteligenţi, dar şi foarte sensibili la mişcarea gândului şi gestului. Astăzi au plecat în călătorie la Mănăstirea Saharnaşi, poate, la cea de la Ţipova.
22.III.2000
Mă apropiam de finalul jurnalului (vol. 4) lui Mircea Zaciu. La 14,30 trebuie să fiu la B-ca „Ghibu”, unde urma să moderez lansarea cărţii lui Vitalie Ciobanu „Frica de diferenţă”. Pe la ora 13,00 mai aveam cca 25-30 de pagini din jurnal. Hai, îmi zic, să dau pinteni şi în jumătate de oră să închei lectura. Ştiam că la bibliotecă o să-l întâlnesc pe Dorin Tudoran, ţinând să-i spun că pe 31 martie 1989 dl Zaciu nota următoarele: „La radio, o convorbire telefonică între Dorin Tudoran şi Goma, care atacă tăcerea artiştilor şi scriitorilor din ţară, deşi majoritatea sunt fii de ţărani. Reacţie antipatică, reînnoită, chiar dacă, în principiu, are dreptate. Dar tonul, atitudinea şi arţagul nasc aversiune”. Iar celorlalţi, basarabenilor, ţineam să le reproduc consemnarea cărturarului de la Cluj, făcută în 14.03.1988: „De la Chişinău, versuri de un Andrei Vartic, agitatorice, înregistrate liveîn faţa unei asistenţe în delir. Să nu-ţi vină a crede urechilor. Tot acolo, a apărut ieri revista «Glasul», editată de Uniunea Scriitorilor, prima publicaţie cu litere latine, tipărită în Letonia şi «neoficială»”…Aşa şi fac: la bibliotecă, discut cu V. Vasilache, S. Saka, se apropie şi V. Beşleagă. Le spun despre ce scria Mircea Zaciu în ultimele pagini ale jurnalului său de acum 11 ani. Cineva, Beşleagă, pare-se, zice: „Păi, s-a transmis la radio că Zaciu a decedat… ieri… sau alaltăieri”. Confirmă sau Saka, sau Vasilache. Mă apropii de Dorin Tudoran, întrebându-l dacă e adevărat ceea ce se spune despre decesul lui Mircea Zaciu. Surprins şi el: nu ştia. Pe urmă, cu oarecare angoasă: „N-am citit toate volumele jurnalului său. Însă, în unul din primele, el scria că o şedinţă a Uniunii Scriitorilor nu s-a ţinut din cauza că Dorin Tudoran şi Nina Cassian ar fi fost plecaţi în Statele Unite. I-am telefonat, spunându-i că eu, până la acea dată, nu fusesem în SUA. El zice: «Stai puţin să mă uit». Apoi: «La mine aşa e notat». Am rămas descumpănit” etc.Dumnezeu să-l ierte. L-am cunoscut la Cluj, la Festivalul Blaga, în mijlocul multora dintre cei despre care scria în jurnal.
8.VI.2002
După tragica veste a decesului lui Radu Săplăcan, de la Cluj vine o alta, la fel de cutremurătoare: a murit Traian Brad, directorul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga”, unul din ctitorii şi susţinătorii bibliotecii „Transilvania” din Chişinău. Avea 56 de ani. Cauza – tot ficatul… Spunea că, de data aceasta – prima – în august nu va putea veni la Chişinău, pentru că îşi căsătoreşte fata… Ce ar mai fi de spus?... „Un Da limpede, un Nu întunecat, asta e viaţa” (George Bacovia). Sau: „Tragedia morţii omeneşti nu constă în moarte, ci în modul de a muri” (Mihal Cernic, poet ceh). Dar ce ar însemna „modul de a muri”? Ar fi un dicton de dragul dictonului…
10.VI.2002
Parabola (întâmplare autentică, pe cinste) pe care, în primăvară, la Neptun, o povestea Eugen Uricaru. La Cluj, ei, un anume grup de scriitori, îşi ţineau şedinţele de cenaclu sau club literar în sala unei cafenele pe care le-o oferea cu generozitate şi dezinteresat patronul. Noapte târziu, acesta le lăsa cheile şi ei, tinerii, puteau sta în local oricât le poftea inima şi să discute, să discute, să dis… Odată, pe la orele trei spre dimineaţă, aud bătăi în geam. Era un coleg (foarte) întârziat, care-i implora cu: „Băieţi, scoateţi-mă de afară!” Astfel că încă nu se ştie care ar fi adevărata claustrofobie, adevărata carceră pentru omul de creaţie.
18.VIII.2003
Printre alte cărţi pe care le-am împrumutat vinerea trecută de la Biblioteca„Transilvania” din Chişinău e şi vol. 1 al Antologiei poeziei franceze (de la Rimbaud până astăzi), apărut în BPT, la ed. Minerva, în 1974. Şi – o surpriză: pe pagina de gardă stă, aproape elegant încondeiat, următorul autograf: „Lui Adrian Marino şi doamnei sale Lidia – început de călătorie prin ultimul veac al liricii franceze. Cu drag, Ion Caraion”. Nu e pusă data. Presupun periplul cărţii: ea a ajuns la Chişinău prin 1991, când B-ca judeţeană „Goga” din Cluj a adunat donaţie de carte pentru întemeierea unei biblioteci aici, între Nistru şu Prut. Presupun că, mai înainte, dl Marino oferise mai multe cărţi din biblioteca personală pentru biblioteca publică, printre care şi pe aceasta. Apoi, o parte din ele fuseseră adunate de regretatul Alexe Mare şi de Virgil Bulat, primul din ei fiind şi cel care a sosit cu un camion de cărţi la Chişinău. Antologia... e un volum cu ceva istorie în el, nu? Are încă ştampila rusească a bibliotecii municipale chişinăuiene (încă nu reuşise să o schimbe), şi pe cea românească, a „Transilvaniei”, bibliotecă ce apăruse, ca filială a celei dintâi, ceva mai târziu. În ce priveşte cărţile cu autograf pe care le primea dl Marino, unele din ele ni le propunea şi nouă, mie şi lui Arcadie Suceveanu, când, în 1995, ne invitase să-i facem o vizită. Pur şi simplu, primea f. multe cărţi, pentru care timpul şi forţele nu-i lăsau vreo şansă de-a le citi cândva şi cărturarul căuta să facă bine şi altora. „Vedeţi colo, în topurile de lângă perete, poate vă interesează ceva, le puteţi lua”, ne spuse atunci, când deja autograful lui Caraion era la Chişinău... Volumul are următoarele însemne bibliografice: cu creionul – 840-822/A 62. şi nr. 13 303. E o „ediţie întocmită de Ion Caraion şi Ov. Crohmălniceanu”, cu un cuvânt înainte al celui de-al doilea.  
8.VII.2004
Mâine, plec la Focşani– Festivalul „Duiliu Zamfirescu”. Chiar astăzi, termin lectura cărţii lui Marcel Moreau Discurs contra piedicilor, apărut încă acum 11 ani (şi costa doar... 400 de lei!) în traducerea Irinei Petraş. Am aflat-o la B-ca „Transilvania”.
8.X-14.X.2006
Periplu de relativ lungă durată; Salonul de Carte de la Iaşi(B-ca Asachi, unde Avangarda rusă ia premiul pentru traducere – simbolic; doar valoarea unor aplauze şi a hârtiei diplomei). Marin Mincu lansează Avangarda românească.  Mergem la grupul şcolar „Virgil Madgearu”, unde, împărţiţi în două grupe, ne întâlnim cu elevii. Frumoşi, tinerii, din clasele 9-12, atenţi, curioşi. Eu – împreună cu tânăra Lucia Dărămuş care crede că, în chip revoluţionar (spune despre aceasta, la început, în... uşoară frondă cu „celelalte generaţii”) dărâmă tradiţionalismul, în acelaşi timp ea însăşi rămânând prin acele zone ale cuminţeniei. E o dorinţă de a fi revoluţionară, fără a fi dată pentru aşa ceva – e prea delicată. În fine, din cele două întâlniri, la secunda a înţeles ceva, pare-se, lăsând-o ceva mai moale cu posibilul anti… etc.. Frumoase, întâlnirile.După care o luai spre Cluj. Cuşetă. Bine. O oră de aşteptare, în gara Cluj, până să iau trenul spre Oradea. Şi cine credeţi că vin(e) la acelaşi tren de la 6,53? Mai întâi Adrian Popescu, apoi şi Ion Pop. Intercity – excelent angrenaj trenuistic. (Adrian îmi vorbi de rubrica de traduceri, pe care am inaugurat-o în revista Apostrof; despre energia versurilor lui Kandinski – el deschide maratonul). La Oradea ne aşteaptă Ioan Moldovan, mergem la redacţia „Familiei”. Oraşul în plină renovare, stare de delăsare în proces de lichidare, adică! Data trecută, îmi plăcuse mai mult. Cu Ana Blandiana, Ion Pop şi Adrian Popescu ieşim la o plimbare pe malul Crişului Repede. Aleea principală – deteriorată după săpături de reinstalare a cine ştie căror organisme urbane (sub-urbane, în solul oraşului). Ana Blandiana îşi aminteşte de juneţea ei orădeană. Seara, e făcută cetăţean de onoare al oraşului. Cine mai vin? Dobrescu, Bodiu, Komartin, Petean, Podoabă, Cistelecan, Simuţ... Simuţ ne invită pe mine şi pe Şt. Borbely să mergem la o pereche de ore la masteranzii săi, la Universitate. Vreo 17-18 domnişoare şi doamne. Vorbim despre Europa, Rusia şi America – literatură, cultură, psiho-sociologie, politică. Mă rog...Năvălind cu întreaga noastră ceată a scrisului la liceul „Eminescu”, am prins a discuta, în faţa elevilor şi profesorilor, la tema: Ce (mai) poate spune poezia română astăzi Europei.
6.I.2007
De la Irina Petraşşi colegii săi, Mircea Borcilă şi Doina Cetea, primesc invitaţie pentru Festivalul „Blaga”, ce se va ţine începând cu 3 mai. Să vedem ce zice calendarul...
16.III.2007
Zi plină de corespondenţă – Irina Petraş reaminteşte de Festivalul Blaga, solicită un poem pentru volumul colectiv etc.; Doina Uricariu mă invită la lansarea unei cărţi a lui Ion Pogorilovschi despre Brâncuşi, la Institutul Cultural; colegii de la Iaşiîmi precizează detalii legate de Festivalul de Avangardă – confirmarea prezenţei – până la 15 august; eu mă gândesc să-i propun, ca invitaţi, lui Evzlin din Madrid şi poate Kuprianov din Moscova, odată ce Loşcilov din Novosibirsk şi cu Biriukov din Halle nu găsesc soluţia.
29.VIII.2007
De la Irina Petraş: „Te roaga Ion Maxim Danciu să-i trimiţi pe e-mail proza de la Concursul PavelDan, pentru a fi publicată în «Tribuna». Pentru siguranţă, trimite-mi-o şi mie în ataşament”.  Mă... execut!












Sursa
2013-12-25 08:46:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

06:25:28VINO SĂ STĂM SUB POM, SAU - FORMULA DE POLITEȚE —» Leo Butnaru
13:13:345G în avioane, Wi-Fi pe șosele – decizia Comisiei Europene deschide noi oportunități de inovare —» Elena Robu
12:12:29ACUM ORI NICIODATĂ. Cartoful fierbinte pe nume Unirea —» Nicolae Federiuc
10:49:51”Democrație sustenabilă prin educație electorală!” – o campanie a bibliotecii din Ungheni, demnă de locul I —» BPR Ungheni's Blog
15:52:04Jesus’ first miracle —» Erik and Elena Brewer's Weblog
11:25:30AZI ȘI DE-A PURURI! —» Leo Butnaru
07:06:26Фотографы —» Бессарабские хроники
06:44:20RELAȚIA CU UN BĂRBAT NARCIS —» Lifestyle
15:11:57God’s Promises for Difficult Days —» Erik and Elena Brewer's Weblog
14:56:21Idealul unității naționale - 1 decembrie 1918: Expoziție virtuală tematică —» BiblioCity
12:14:58Rezultatele Evaluării externe periodice 2021-2022 —» Blogul elevilor din satul Chetrosu
06:23:51POEME, CĂRȚI PRIN ANI... —» Leo Butnaru
15:24:40Prima întâlnire cu un scriitor —» BiblioCity
11:21:17MIȘCĂRILE SUBIECTULUI —» Leo Butnaru
10:00:48Pâinea noastră cea de toate zilele —» Moldova Creștină
10:00:21Să îmi iubesc dușmanul | Editorial Radu Blendarencu —» Moldova Creștină
08:38:02Scriitorul Volodymyr Vakulenko a fost ucis. Trupul său a fost găsit la Izium —» nimic nu e asa cum pare a fi...
08:00:152 NUVELETE. MISTERIOASELE TRANSFORMĂRI DIN... EL, ÎN... EA... —» Leo Butnaru
06:01:15DUPĂ AUSCHWITZ POEZIA A FOST ȘI ESTE OBLIGATORIE —» Leo Butnaru
19:06:54Omonimele – cum le deosebim sensul? —» Moldova Creștină
18:47:23RomStoria: Noi nu suntem țigani! —» Curaj.TV | Media alternativă
17:10:59Au lăsat mașina în intersecție ca să-și ia de mîncare! —» Curaj.TV | Media alternativă
12:50:17Nu-și mai roade unghiile! Cum am rezolvat problema —» Sunt MAMĂ!
11:10:30Jurnaliștii comunitari au participat la Gala Jurnalistului Comunitar —» BPR Ungheni's Blog
08:01:35Сказочная палитра Бессарабии на полотнах Михаила Пейкова —» BiblioCity