Vine și ziua în care îți dai seama că norocul te iubește. Unul se naște cu norocul la căpătîi, altul doar a auzit de el, chiar dacă îl cîntă pe la sărbatori (Ș-așa-mi vine cîteodată). Trăiesti, muncești din greu cu anii, speri … În zădar. Cînd simți că speranța se stinge ca un chibrit într-un tunel, norocul te găsește, în sfîrșit. Te alege dintre ceilalți, te privește drept în față și... se îndrăgostește de tine. Atunci viața ta începe să înfloreasca în toate culorile, de nu-ți vine să crezi ochilor. Abia atunci înțelegi că pînă acum ea era doar o scîrțîială jalnică de vioară în comparație cu simfonia divină în care trăiesti acum. Încetul cu încetul te deprinzi cu ea și începi să te comporți ca un amant tînăr după ce a sedus o femeie în vîrstă. Îți pare că fără tine nu mai poate trai, că tu ești stapînul ei, că respiră doar cu tine. Vii la ea cînd vrei, pleci cînd îți vine, căci ea oricum te așteaptă răbdătoare și cuminte cu privirea-i îndrăgostită. Te îmbrățisează, îți sărută palmele… iar tu, gemi mulțămit și privești lumea cu ochi de învingător:"Vedeeeeți cît mă iubeeeeește!"Într-o zi, cînd vei pleca de la ea spre zori, cu același zîmbet de învingător, nu vei ști că sărutul ei patimaș înainte de plecare, a fost… ultimul.Pentru tine.