Voluntariatul şi schimburile internaţionale sunt o şansă spre succes

În anul care se încheie am avut parte de multe discuţii aprinse în ceea ce priveşte sistemul educaţional din Republica Moldova. Cel mai mediatizat subiect şi cel care a adunat cele mai multe polemici, a fost cel legat de modul în care s-a susţinut examenul de Bacalaureat. Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova acest examen a fost susţinut în condiţii mult mai severe decât în anii anteriori. Poate că acum ar fi injust să apreciez modul în care s-a desfăşurat, dat fiind că eu am susţint acest examen încă în 2005, când erau alte reguli, însă părerea mea este că era nevoie de astfel de norme pentru obiectivitatea acestui examen. Chiar dacă unii elevi au obţinut note mai mici, iar rata de promovare a fost de aproximativ 60 %, nu ar fi corect să acuzăm ministerul Educaţiei. Rezultatele pozitive şi impactul se vor vedea mai târziu şi vor fi de lungă durată. Elevii, care au promovat, reprezintă contingentul studioşilor şi nu trebuie să ascundem faptul că o bună parte din elevi sunt doar vizitatori ai instituţiilor de învătământ. Unii dintre ei obligaţi prin lege, alţii doar din dorinţa de a obţine o diplomă de studii superioare.

Pentru că studiile mele în Republica Moldova s-au finalizat cu examenul de bacalaureat, urmând studiile de licenţă şi masterat în România, mă voi limita doar la aprecierea celor dintâi, venind şi cu unele sugestii. Deşi studiile liceale sunt axate pe două filiere, umanist şi real, acestea nu au o diferenţiere veritabilă în anumite domenii cum ar fi: matematică – informatică, chimie – biologie. Absolvenţii de liceu se află de cele mai multe ori în incapacitatea de a-şi alege o facultate sau profesie, dat fiind curriculum-ul şcolar prea generalist în care au fost educaţi. Eu aş opta pentru un număr mai mic de licee, însă cu o stabilire clară a profilului, cu profesori bine instruiţi şi cu înzestrarea tehnică necesară.   Desigur, pentru a crea aceste condiţii e nevoie să se investească şi în cadrele didactice.  Trebuie să le oferim cursuri de perfecţionare, o bază tehnico-materială necesară precum şi un salariu decent. Or la noi, de cele mai multe ori, profesorii, în special cei de la ţară, au o ocupaţie în plus şi anume agricultura de familie, căreia îşi dedică restul timpului pentru a-şi asigura existenţa alimentară. Acest timp ar trebui folosit pentru propria lor instruire, pentru că altfel rămân în urmă cu actualizările care ţin de ştiinţele, pe care le predau.

Dat fiind faptul că în Republica Moldova, cea mai mare parte a populaţiei locuieşte la sate, aproximativ 60 %, respectiv şi cele mai multe instituţii de învătământ primar şi gimnazial sunt concentrate în zonele rurale. În multe cazuri, în aceste zone se nasc şi se dezvoltă copii cu aptitudini deosebite, însă din cauză că nu există un “departament” care să se ocupe cu descoperirea de talente, mulţi dintre aceşti copii nu mai ajung să exceleze, fapt regretabil.

Cât priveşte studiile universitare de licenţă şi masterat, bazându-mă pe propria experienţă, mi le-aş dori cât mai practice. În universitate de multe ori se studiază materii care nu au tangenţă cu profesia pentru care te pregăteşti, iar cunoştinţele teoretice nu sunt suficiente pentru pentru a obţine job-ul dorit. Aş vedea foarte utilă crearea unor “pepiniere”, pe bază de parteneriat, între anumite facultăţi şi companiile private. Aici studenţii ar putea să îşi facă practica de specialite, care de multe ori este transformată doar într-o formalitate, iar mai apoi ar avea chiar o şansă de angajare în acea comapanie. Desigur, în timpul facultăţii nu trebuie să te concentrezi doar pe studii, ci trebuie să te implici în diferite proiecte şi organizaţii stundenţeşti, activități din care poti acumula experienţă şi cunoştinţe complementare studiilor tale. Menţionam cândva că “voluntariatul şi schimburile internaţionale sunt o şansă spre succes”, lucru, pe care încă îl consider valabil. Aş putea numi doar cel puţin două programe foarte populare în rândul studenţilor: bursele Erasmus şi internship-urile de pe platforma AIESEC. Participând în cadrul acestora ai doar de câştigat, şi anume: experienţă de studii şi activitate într-un mediu internaţional, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare în limba engleză, eventual învăţarea unei limbi străine noi, crearea unui reţele de prieteni/contacte internaţionale, un bonus/punct forte  la CV şi desigur transformarea într-un global citizen tolerant.

La final aş spune că pentru a obţine nu doar rezultate, ci şi performanţă, e nevoie de reforma sistemului, de jos în sus, adică începând cu sistemul gimanzial/liceal urmat de un ciclu de studii univesitare cât mai flexibil pentru studenţi, în ceea ce priveşte experienţele internaţionale.

Pentru emisiunea “Blog radiofonic” de la Radio Chişinău.

13 Decembrie 2013

Audio