Afinele
Afinele sânt bace mici(1-2,5g), grupate în ciorchini. Ele au pieliţă vânătă, acoperită cu pruină, albastră. În funcţie de soi şi de condiţiile climaterice ale anului, afinele ajung la maturitate de la sfârşitul lunii până în septembrie, având coacere eşalonată. Afinele se pot păstra 4-5 zile, fără deprecieri calitative, în încăperi răcoroase, cu o t0 de 10-12 oC.Afinele conţin 80,0-84,6% apă, 7,0-14,5% zaharuri, 0,56-1,13% acizi(tartic, malic, citric, benzoic, oxalic, succinic, lactic), 0,36-0,55% substanţe tanante, 0,5-0,6% substanţe pectice, 0,62-1,15% proteine, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, acid pantotenic(vitamina B3), vitamina PP, vitamina E, mirtilină, ulei(31% în fructele uscate), antociani şi săruri minerale(0,23-0,32%).
Afinele se consumă proaspete, uscate sau prelucrate sub formă de suc, compot, sirop, lichior, dulceaţă, jeleu, marmeladă, afinată, etc.
Sucul de afine se mai foloseşte în vinificaţie, pentru a intensifica culoarea şi a mări aciditatea vinului de struguri. Datorită conţinutului ridicat în substanţe bactericide şi în taninuri, afinele proaspete sau uscate sânt un puternic antiseptic intestinal, au efect astringent, antidiareic şi antipudrid. Datorită acestor proprietăţi, afinele au rol, important în tratamentul enterocolitelor de fermentaţie şi de putrefacţie, dizenteriilor şi infecţiilor urinare. Se recomandă în ateroscleroză, afecţiuni coronariene, sechele de infarct, arterită, sechele flebită, varice, hemoragii prin fragilitate capilară, etc.
Prin consumarea unui pahar cu suc de afine în timpul mesei, se previne depunerea calciului pe pereţii vaselor sanguine.
Afinele contribuie la creşterea acuităţii vizuale şi ameliorează vederea nocturnă.
În afecţiuni hepatice, afinele au rol de regenerare a celulelor hepatice(tonifică ficatul). Ele au, deasemenea, rol hipoglicemiant(antidiabetic), datorită mirlitinei, care face să scadă zahărul din sânge.
Cura de afine.
Se pot consuma zilnic 300-500g afine proaspete sau 100g afine uscate.
Decoctul din afine(uz intern). Se prepară dintr-o linguriţă de fructe uscate şi zdrobite la 200ml apă; se fierbe 5 min. şi apoi se lasă în repaus, la t0 camerei, timp de 15 min.; se strecoară prin presare şi se bea călduţ. Se pot consuma două sau mai multe ceşti pe zi.
Decoctul de afine(uz extern). Se prepară dintr-o mână de bace(fructe) la un litru de apă, care se fierbe până scade la jumătate; se foloseşte la clătitul gurii în faringite, stomatite, afte, muguet, precum şi la comprese sau spălături locale(eczeme, hemoroizi, dizenterie). Contra ulcerilor gurii, a aftelor, se pot mesteca în gură bace proaspete sau uscate, care apoi se elimină(aruncă) din gură.
Decoctul din fructe şi frunze de Afin. Are proprietăţi astringente şi antibiotice. Se prepară din 10% fructe sau frunze uscate care se fierb în 1/2 litru apă timp de 30 min.; se bea călduţ, fracţionat în trei porţii, în cursul unei zile; combate enteritele acute şi cronice, diareele.
Infuzia din afine uscate. Conţinând substanţe tanante, este indicat în bolile de stomac(diaree, enterite).
Maceratul la rece din afine.
Se prepară dintr-o linguriţă şi jumătate de afine uscate şi zdrobite în 400ml apă fiartă şi răcită; se lasă la macerata timp de 8 ore, la t0 camerei, iar apoi se bea în 2-3 reprize, în cursul unei zile. Se pot adăuga coaja de stejar, flori de muşeţel şi frunze de mentă, pentru a mări acţiunea astringentă şi antiseptică a fructelor de Afin.
Pelteaua(jeleul) de afine, fiind bogat în tanin, este indicată în tratarea diareelor de fermentaţie şi de putrefacţie.
Sucul de afine fierte, îndulcit eventual cu zaharină, se recomandă în enterite, precum în regimul renal.
Spuma şi gelatina din afine se prepară ca şi cele din zmeură.
Frunzele de Afin conţin hidrochinonă(circa 1%), vaccinină, arbutază, ericolină, neomirtilină, materii tanante, acid chinic, etc. Ele au efect astringent, bactericid, antidiareic; dezinfectează căile biliare şi urinare. Datorită vitaminei E şi mirtiline, denumită şi insulină vegetală, infuzia din frunze de afin scade nivelul zahărului din sânge; are deci acţiune antidiabetică. Pentru creşterea eficacităţii, în tratarea diabetului, frunzele de afin pot fi asociate cu păstăi de fasole şi frunze de dud. Ceaiul se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină.
Infuzia din frunze de Afin se prepară din două linguriţe de frunze la 0,5 litri de apă clocotită; se bea călduţă, în 3 reprize, pe parcursul unei zile. Ea are şi efect vermifug(oxiuri).
Perioada optimă de recoltare a frunzelor de Afin, în scopuri terapeutice, este de la sfârşitul lunii iulie până în septembrie. Frunzele se recoltează împreună cu lăstarii, de pe care se detaşează ulterior. Se va evita presarea lor, deoarece se înnegresc.
Sursa
2007-10-04 19:09:50