Cînd cerul albastru Se transformă în plumb, Şi soarele nu se mai vede, Stropi de metal şi durere străpung Liniştea codrului verde. *** Taie, şi rupe din frunzele tale; Fum şi cenuşă, căzute petale... Curge acidul pe scoarţa tulpinii Roşii văpăi sunt noua lumină. *** Lasă şuvoiul să se scurgă în mine, Eu voi absoarbe veninul ce vine. *** Noaptea se-aşterne, iar în depărtare Ziua de mîine cu-ncetul răsare...