Vrancea devine tot mai nervoasă. Cutremurele ei, încă mici şi perfide, se ţin lanţ ca o dojană continuă. Vorba părintelui Dănilă, din Vrâncioaia, om aprig şi hotărât, dincolo de glasul lui blând: „Le-am spus: pocăiţi-vă, măi! Că nu ştii ce-o … Continue reading →