Just don’t screw up!

Vorbesc limba română din momentul în care am descoperit că pot citi „Ciopârțilă-cascador” fără traducător. Eram impresionat de neașteptata mea poligloție. Era vorba de o cărțulie pentru copii editată în România și cumpărată, cel mai probabil, la librăria „Drujba narodov” din Moscova. Prin clasa noua am realizat că limba română e „limba noastră”, adică limba mea maternă și că limba moldovenească nu există. Unii o numesc așa, e drept, dar chiar și acordându-le acest drept la eroare, rămâneam conștient de faptul că româna e limba mea maternă.

Ieri, toate agențiile de știri s-au grăbit să anunțe precum că Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prevederea conform căreia moldoveneasca-i de stat. O bucurie și o spaimă. Dar mai multă spaimă. Cum să declari neconstituțională Constituția??? E de neconceput. Curtea poate doar interpreta prevederile Constituției, care-i legea supremă, nu poate să opineze asupra conținutului ei. Și a zis domnul Kerry la Cricova:  Just don’t screw up! În contextul faptului că fiind în pragul integrării europene tot ce se cere de la noi e să nu facem mișcări greșite și s-o dăm în bară. Știe el ce știe.

Dar spaima a fost neîntemeiată.

În cele din urmă, citind textul deciziei Curții Constituționale la Ion Grosu pe blog, m-am convins că forul respectiv a găsit o soluție, deocamdată provizorie, de a reconcilia lupul cu oaia. Lupul în cazul de față e bunul simț. Un principiu mai suprem chiar decât constituția, conform căruia nu ți se întoarce limba să spui o minciună, fie aia și constituțională. De exemplu, nu poți zice că în Republica Moldova forța gravitației este considerată în afara legii chiar dacă în Constituție s-ar afirma atare năstrușnicie. Pe de altă parte, e bine că și oaia a rămas intangibilă. Eu n-am văzut un punct în decizia respectivă care să zică că deputații sunt obligați să modifice Constituția – un proiect sinucigaș, ținând cont de faptul că socialiștii și comuniștii țin morțiș la denumirea greșită.

Cu alte cuvinte decizia Curții Constituționale a fost că se poate și așa, și așa. Da, în articolul 13 scrie negru pe alb, dar vezi bine că în Declarația de independență, care-i corp comun cu Constituția (da?), scrie și despre limba română. Nu contează ce anume scrie, dar e menționată acolo prin urmare ambii termeni au dreptul la viață.

O victorie mică pentru limba română, care le va permite oamenilor cu bun simț să-și vorbească în continuare limba maternă fără a fi apostrofați de așa-zișii patrioți. Un contra-argument în adresa celora cu inițiativele de aduce manualele de limbă română în albia „constituțională”. Un status quo convenabil tuturor. Până și liderii autoproclamatei republici nistrene nu au nimic împotrivă.

Deci se pare că nu am dat-o în bară. Not yet.

P.S. Între noi fie vorba, Constituția Republicii Moldova abundă de articole buclucașe. De exemplu, articolul 9, conform căruia piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei. Sau articolul 11, conform căuria Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său. Sau articolul 30, prin care statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Sau 35, potrivit căruia statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este laic. Et cetera.