Amintire de toamna.

Azi e trist pe afara ,un cer lipsit de stele ,un aer rece

De ce esti trist copile ? Tata ai spus ca trece

Am spus eu copile ca totui trecator ,

De ce atunci ranile inca mai dor ?

Trece insa timpul trece neinsemnat ,

Toti plecam din lume ,toti avem ceva de  luat ,

Insa sufletul simte orice nu ar fi ,

Dupa amintire mereu vei tinjii.

Nu am stiut ca durerea imi va ghemui un suflet ,ca voi dori sa absorb fiecare zi care a trecut , ca voi dori sa simt trecutul asa cum a fost el scurs din mintea mea si din prezent.Cel mai mult nu am stiu ca unele perioade ale vietii dor atunci cind se schimba.Oare plecarea acestei toamne apasa pe sufletul meu , ca sa imi spuna ca este totusi o despartire.Poate eu cea legata de sufletul uscat a toamnei nu pot totusi sa ma despart de ea , sau poate totusi este vintul cel puternic care ma scutura de pe ram , pe ram.Nu am inteles niciodata timpul , asta am sa o spun si la 50 de ani ,probabil nici timpul nu va intelege niciodata cum traieste omul , totusi suferim din doua priviri ,eu aici si el acolo.In fiecare zi te scutura un trecut care intimplator iti deseneaza o amintire , si intelegi ca undeva viata ta se schimba .E un sfirsit de toamna ,zic eu ca de pricep fiecare zi , inteleg ca timpul trece mult mai nevazut de noi si doare mai mult , poate ca imbatrinim linga sfirsitul unei toamne deja pustii.