De ce sunt privilegiate problemele generale, care nu interesează cu adevărat pe nimeni, în defavoarea chestiunilor concrete, cotidiene, considerate de regulă minore, mărunte şi neimportante? Să prezinte oare mai mult interes un subiect de acum un secol, în care se pune în discuţie eroismul armatei unui stat decât, să zicem, teroarea pe care o exercită zilnic câinii sau organele de forţă ale statului asupra cetăţenilor? Dar anume aşa este apreciată valoarea problemelor într-o societate, indiferent cine o face. În cazul în care ai încerca să efectuezi un sondaj direct în stradă şi ai întreba, neselectiv, pe trecători ce temă ar prefera să fie discutată la o emisiune interactivă: o revoluţie sau un război de eliberare naţională care a avut loc acum 3 veacuri ori problema cânilor vagabonzi sau a celor dresaţi care se plimbă nesupravegheaţi pe stradă, practic toţi respondenţii te vor privi ca pe un căzut de pe lună, dând preferinţă primei teme, considerată mai importantă, serioasă şi demnă de atenţie. De asemenea, nu se vor arăta prea preocupaţi nici de umflarea artificială a preţurilor la produsele alimentare, nici de proasta gestionare a reţelelor de gaze, a apeductelor, care, în consecinţă, loveşte direct în buzunarul consumatorului. De fapt, problemele economice au căzut în dizgraţie de vreo două decenii în RM, pentru că sunt asociate cu stomacul - un organ care provoacă greaţă revoluţionarilor autohtoni. Şi cum să nu fie repulsiv, dacă e situat în partea de jos a organismului, produce doar chestii puturoase şi inutile. În el ajunge şi atât de dispreţuitul salam, care, la rândul lui, dă naştere unor asociaţii la fel de neplăcute fierbinţilor revoluţionari autohtoni. Pe de altă parte, populaţia e la fel de eficient prostită de mass-media prin punerea în discuţie a unor probleme scoase din burtă sau a tot felul de curiozităţi şi excenticităţi care se întâmplă la mii de kilometri depărtare. Azi dimineaţă, de exemplu, DJ-ii de la Antena C s-au arătat preocupaţi de următoarea dilemă: Cum pot fi fericite două persoane de pe un desen, dacă nu se pot atinge? Nu mi-a rămas decât să constat că e o emisiune produsă de imbecili pentru imbecili, şi care prinde bine la public pentru că dialogurile infecte sunt alternate de cântecele ritmate. Iar Europa Liberă sau BBC-ul se artă preocupate de problemele birmanezilor, tibetanilor, unor triburi canibale din Africa sau de apariţia vieţii pe pământ, fără să scoată un cuvânt despre persecuţiile şi fărădelegile care au loc în statul în care emit. Apropo, diseară se organizează un concert de binefacere pentru refugiaţii din Guatemala şi o discuţie de suflet pe marginea gestului mamei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care nu i-a permis fiului să intre în cetate învins. Poate reuşesc să ajung şi eu, să particip, să mă implic, dacă reuşesc să ocolesc haitele de câini, care seara devin foarte agresive.