E o zi interminabil de ploaiasă. Ca deobicei o cafea în fuga mare și la opt deja ieșea din casă. A închis ușa și go to school. Ce era să urmeze nu știa,deși presupunea . Astăzi ochișorii ei căprui străluceau de fericire,zîmbea...avea un zâmbet ademenitor,s-au poate așa părea? Poate.
Zîmbet seducător deși arăta a fi puțin,puțin de tot amăgitor. Însă asta nu mai contează . Juca același rol zi de zi , și cel mai important era că nimeni nu își dădea seama că viața ei e asemeni unui teatru .
Prefera să admire cum plouă,se plimba mereu singură printr-o alee mută. Nu c-ar iubi singurătatea , mereu bănuia că într-o zi ploiasă o să-i dispară teama de a și manifesta sentimentele clandestine. Persoanele active mereu au multe secrete. Ea făcea parte din ei .
După plimbare a revenit acasă. Era tîrziu, nu e de mirare că iau ajuns puteri să lese geanta la o parte și să se arunce în pat. Era o zi prea agitată deaceea a hotărât să se scufunde cu tot cu trup in muzică.....până mîine.