În drum spre adevăr...Partea III :
Minciuna...ce-i? Obişnuinţă sau totuşi un mic eşec,care se scuză,se iartă şi se uită? Am minţit ieri,minţim acum,vom minţi mâine.Deci,e o obişnuinţă.Din păcate,oamenii din ziua de azi au această obişnuinţă.Ne diferenţiem prin : oameni care mint şi cei care sunt minţiţi. Deschid o legătură între fericire-minciună. Sunt sigură că nici unul din aceste tipuri de oameni nu e fericit ! Cei care nu sunt fericiţi oare din cauza minciunilor se simt aşa? Eu cred că da. Omul care a fost minţit se simte folosit şi slab faţă de persoana care îl minţea.Aici dispare şi încrederea. Poate fi omul minţit fericit ? Sau omul care minţea ,pe care nimeni nu îl mai crede,căruia nimeni nu îi va da o mână de ajutor când va avea nevoie...el poate fi fericit? Din situaţia dată rezultă că trebuie să ţinem răspundere de cuvintele şi faptele noastre. Prin luarea deciziilor bine gândite şi asumate vom putea micşora numărul de minciuni,sunt sigură. „Cauţi fericire? Leapădă minciuna! “
Fiind în drum spre adevăr am ocolit minciuna şi am traversat traseul fericirii. Am progresat cu încă un pas .
Cu drag,Sanda :*
