Singur în iluzii

Uite aşa am rămas singur şi mic,
Cu inima ÅŸi sufletul gol,
Fără să-mi dai voie să-ţi explic,
De ce te iubesc, acum stau la sol…

M-ai aÅŸteptai un pic,
Şi avea să-ţi arăt o viaţă nestemată.
Acum, a rămas doar un plic
Cu o poezie blestemată…

Acum stau şi încerc
Amarul să mi-l înec,
Cu o sticlă de vin roşu sec-
Din gîndurile mele să te petrec…

Åži uite aÅŸa, a mai trecut o zi cu ploaie.
Åži din buchetul de flori s-a mai ofilit o floare,
M-ai bate un vînt rece şi cad petale,
Pe covor, la tine la picioare…

Şi mă cuprinde un sentiment de jale,
Pentru că nu ar fi trebuit să se întîmple, oare?
Să fii fericită cu adevărat.
Pentru că eu cred că tu meriÅ£i cu adevărat…

Visul meu, rămîi cu mine.
Nu pleca departe te implor.
Pentru că zorii vor să te răpească de lîngă mine
Åži simt că fără de tine am să mor…

El îţi spune că te iubeşte,
Åži seara tu il săruÅ£i…
Iar eu noaptea beau rom,
Doar ca să adorm..