Scînteie stinsă

În ochii tăi vedeam cerul senin,
Şi nu visam ploaie deloc.
Acum mi-aş dori înger să devin,
Să zbor spre cer, să scap de foc…

În privirea ta adesea mă pierdeam,
Şi mă simţeam fericit alături de tine,
În albastrul ochilor tăi zburam,
Şi gîndul meu fugea spre tine…

Şi nu pot uita acea scînteie ce a trecut,
Atunci, cînd m-ai luat de mînă!
Atît de mult tu mi-ai plăcut,
Ca un înger cu faţa fină…

Şi nu pot uita zîmbetul ce m-a cucerit,
Defapt de asta cred că umblu noaptea ca un smintit,
Pentru că gîndul meu e prizonierul tău,
Şi nu vreai să-i dai libertate pentru mereu…

Libertate… Defapt nici nu o doresc,
Te vreau lîngă mine căci te iubesc,
Mă simt o pasăre, singură, în colivie.
Care are un suflet gol însă arată că e vie…