Despre problema existentei lui Dumnezeu si-a pus-o candva si Jean Jack Rousseau. Una din experimentele sale este destul de dur dar totusi destul de graitor. Filosoful francez a izolat un mic copil de la o varsta frageda intr-o cameruta timp de cativa ani. Cand i-a dar drumul afara, acesta a inceput sa se inchine soarelui, unica fiinta superioara pe care o cunoastea, semn ca ideea unei fiinte supranaturale este preexistenta la om. Am putea chiar afirma cu tarie ca a crede in ceva superior este o necesitate vitala a unei fiinte umane, mai mult un instinct decat o conceptie filosofica. Este foarte interesant modul de gandire a unei persoane care se declara ateu si unei persoane credincioase. Matematicianul Blaise Pascal (care dealtfel era o persoana destul de credincioasa) afirma ca „omul crede in ceea ce iubeste”. Hmmm…interesant. Oare ateismul nu este de fapt o ura a omului fata de ceea ce este infinit si absolut? Asa cum copilul se teme de intuneric, de inaltime, ateul se teme de ideea lui Dumnezeu. Groaza pe care il cuprinde pe acesta la ideea ca exista un pisc pe care acesta niciodata nu va putea fi cucerit, sa-l inteleaga pe cai rationale si sa-l stapaneasca il omoara. Ateului ii este frica faptul ca va realiza ca este de fapt o fiinta neajutorata si slaba, iata de ce are necesitatea vitala de a renega in permanenta un Dumnezeu de existenta caruia cunoaste in adancul suflectului. In realitate, ateii sunt persoanele care sunt dominate de un soi de complex de inferioitate, pe care incearca sa-l depaseasca prin profanarea a ceea ce este sfant. Societatea, scoala, mass-media sunt cele care incearca sa inoculeze omului ca „totul poate fi stapanit”, „noi vom putea sa rezolvam toate problemele”, „solutia ideala la problema dvs. exista!”, inoculand ideea unei lumi care poate fi dirijata, organizata in mod rational. In adancul sau, omului intelege destul de bine superficialitatea acestor afirmatii, iar gandul ca nu poate stapani prezentul si viitorul ii provoaca o groaza. Moartea i se arata in fata si omul ca un strut neajutorat isi ascunde capul in nisip de ochii Celui de Sus.