Dansăm după cum ne cântă… Buciumul

Tot mai sufocant devine subiectul Buciumul. Zeci, sau poate chiar sute, de implicaţi în noul scandal  şi potenţiali apărători ai acestui “centru cultural”.

De ce am luat în ghilimele centru cultural?

Deoarece, acum câţiva ani, mai exact în timpul guvernării comuniste, nu găseai vreo suflare democrată sau liberală, care să-l catalogheze în aceşti parametri.

Şi e lesne de înţeles. Răposatul Tătaru era până-n creştet plin de comunism, iar Buciumul său reprezenta o infectabilă celulă de cultură voroniană.

Îmi aduc aminte că, în anii 2001-2008, politicieni, oameni de cultură, profesori, studenţi, etc., criticau activitatea lui Tătaru. Mă rog, cu excepţia guvernării. Adică a lui Voronin, Tarlev, Ostapciuc, Tcaciuc, Greceanâi şi altor mari “cetăţeni plini de cultură” ai neamului.

Acum, ca să vezi, s-a întors macazul. Deja Buciumul reprezintă o oază de cultură şi e păcat să-l închidem.

Da, e mare păcat să construieşti un supermarket pe locul ăsta, dar e şi un mare păcat să mai păstrezi acele rămăşite de bădărănism cultural.

P.S. Ştiu că se spune – nimic de rău despre cei morţi. Prin urmare, dacă greşesc cumva, D-zeu să mă ierte, dar nu-mi pot închipui că vor exista democraţi, sau liberali, care-l vor omagia postmortem pe Voronin.

*Câteva detalii despre “Beciul lui Tudor Tătaru” puteţi citi aici.