Abraham Lincoln, scrisoare catre profesorii baiatului lui.

Un cuvant catre profesori.

“{Fiul meu} va trebui sa invete ca nu toti oamenii sunt sinceri si onesti.

Dar invatati-l daca putetiminunatia cartilor…dar totusi dati-i timp sa se gandeasca la misterul etern al pasarilor cerului, a albinelor de sub soare si a florilor de pe camp.

In scoala, invatati-l ca e mult mai onorabil sa esueze decat sa triseze…

Invatati-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca ceilalti ii spun ca se inseala. Invatati-l sa fie amabil cu oamenii amabili si dur cu cei duri.

Incercati sa-i dati fiului meu taria de a nu urma multimea, sa nu urmeze turma…

Invatati-l sa-i asculte pe toti oamenii; dar invatati-l de asemenea sa selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevarului , si sa pastreze doar ce e bun.

Invatati-l daca puteti, cum sa rada cand e trist… invatati-l ca nu e nici o rusine in a plange.

Invatati-l sa fie grijuliu cu cinicii si sa fie atent la lingusitori.

Invatati-l sa-si vanda creierul celor care dau mai mult, dar niciodata sa nu puna un pret pe sufletul si inima lui.

Invatati-l sa-si astupe urechile la barfa…si sa lupte cand crede ca aceasta este solutia.

Tratati-l gentil, dar nu-l protejati, deoarece numai testul focului face otelul bun.

Lasati-l sa aiba curajul de a fi nerabdator.

Lasati-l sa aiba curajul de a fi brav.

Invatati-l sa aiba intotdeauna incredere sublima in el insusi, deoarece apoi va avea incredere in umanitate.

Aceasta este o cerinta mare, dar vedeti totusi ce puteti face. Este asa un copil de treaba, fiul meu! – Abraham Lincoln”