Cine poate transforma Chișinăul în „Capitală culturală europeană”?

Într-o zi productivă, acum 30 de ani, doi miniștri de Cultură, ai Greciei și Franței, Melina Mercouri și Jack Lang,  au lansat o idee care avea să crească popularitatea, notorietatea, dar și situația financiară a multor orașe. Este vorba despre titlul de „Capitală culturală europeană”, care a motivat 48 de orașe să pună un mare accent pe ceea ce face o țară cu adevărat puternică.

Din 2007, programul a început cuplarea a câte un oraș din țările Europei occidentale cu altul din țările centrale și est-europene. Fie un început de tradiție nescrisă sau nu, șansa de a fi capitală culturală europeană a fost oferită unuia din orașele țării care a intrat, în respectivul an, în Uniunea Europeană. Sibiu, România, un bun și apropiat exemplu pentru Chișinău.

Wow! Și cultura poate aduce bani

Succesul evenimentului depinde de calitatea programului, bazată pe criteriile stabilite pentru eveniment, de angajamentul autorităților publice, în special în privința finanțării, precum și de implicarea părților interesate din domeniile economic și social ale orașului. Astfel, unele orașe au făcut o treabă mai bună, altele – mai rea.

Anumite capitale, ce au avut succes în trecut în cadrul acestui proiect, au estimat că fiecare euro investit în eveniment poate genera între 8 și 10 euro suplimentari. În consecință, evenimentul poate contribui la creșterea și crearea  locurilor de muncă.

Dar să nu tragem concluzii pripite. Luând în considerație angajamentul autorităților publice din „unele” țări (sau, mai bine zis, absența lui), avantajele nu vin imediat. După acordarea titlului, este esențial ca responsabilitățile, asumate în etapa de selecție de către toți actorii la nivel național, să fie îndeplinite în etapa de pregătire și pe parcursul evenimentului. Este importantă și abordarea realistă. Orașele se pot confrunta cu critici, dezamăgiri, riscuri politice și dificultăți financiare. Ei da, Chișinăul „beneficiază” de ele pe deplin. Iar cum mai rău nu poate fi, haideți să vedem cum se poate de făcut „mai bine” din ce avem în mânecă.

Fiecare șut în fund este un pas înainte

Totuși, înainte de toate, să vedem ce a făcut Sibiul, cu care avem destul de multe în comun. În afara faptului că este un oraș mic, dar cu un potențial cultural și istoric, „acesta beneficiază de o trăsătură importantă, multiculturalitatea, care a făcut să se încline balanța în favoarea sa”, scria jurnalista Doina Ioanid în 2006. Bun, Chișinăul este mic, are potențial și se mai și bucură de multiculturalitate din plin.

Mai departe.

Pregătirile pentru marele an au început în 2004. Adică doar în trei ani, Sibiul urma să se debaraseze de urmele lăsate de prezența comunismului, ce au dus la degradarea vieții culturale, a structurii orașului și la părăginirea caselor vechi. Până în 2006, acesta a fost un șantier extins. Se lucra la restaurarea centrului istoric, dar și la ameliorarea infrastructurii. Doar într-un singur an, în 2006, primăria orașului a investit 22,5 milioane de euro în acest proces. Iar totalul investițiilor a ajuns la peste 50,05 milioane de euro. Evident, toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Sibiul nu ar fi fost invitat în respectivul proiect.

Meanwhile, în bugetul primăriei Mun. Chișinău, pe anul curent, pentru industrie, construcţii, transport, gospodăria drumurilor și programele de investiţii şi reparaţii capitale a fost alocată suma de aproximativ 574 de milioane de lei. Deci, Chișinăul, un oraș de patru ori mai mare ca Sibiul, care mai este și capitala unui stat ce se vrea în Europa, investește o sumă similară celei din Sibiu. Nu e rău pentru un oraș care continuă să fie un mare lac atunci când plouă, blocurile căruia rămân gri și întunecoase, drumurile se umplu de găuri în câteva luni după reparare, iar centrul lui istoric – o zonă care stă să se dărâme.

Dar să nu uităm de la ce-am pornit.

În 2007, Sibiul a prezentat peste două mii de evenimente, începând cu teatru, pictură, muzică, film, dans, literatură, terminând cu arhitectură, arta contemporană şi gastronomie. As vrea să remarc Festivalul Internațional de Teatru, unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din Europa. Acest program a costat aproximativ 18,65 milioane de euro.

Noi, în Chișinău, avem Festivalul Ethno Jazz, ce are loc toamna,  primăvara fiind mai bogată în evenimente: „Nopțile Pianistice”, „Invită Maria Bieșu”, „Cronograful”. Acestora li se mai alătură scurte festivaluri de filme străine/europene și concerte simfonice. În mare parte, evenimentele de anvergură sînt realizate pe banii agenților economici.  Ar mai fi și alte evenimente, cu potențial și calitative, dar se află doar la etapa embrionară.

Da, orașul nostru nu va ajunge ca Sibiul, nici într-un timp atît de scurt, dar nici prin aceleași metode (aluzie la implicarea autorităților). Asta înseamnă că, din nou, totul va depinde de cei cu inițiativă.

Astfel, Chișinăul are nevoie de festivaluri stradale, respectiv de multe zone pietonale. Are nevoie de evenimente organizate de tineri pentru tineri, cum ar fi „Street Delivery”-ul din România, ce uimește și fascinează de fiecare dată.

Dar pentru început, are nevoie de un grup de profesioniști, care să aplice la concursul pentru titlul „Capitală culturală europeană”, propulsînd acest oraș pe calea dezvoltării.

Tradiționalul P.S. sau Totul este posibil.

The post Cine poate transforma Chișinăul în „Capitală culturală europeană”? appeared first on Bloguvern.