Ciuboţelele năzdrăvane
Tocmai venită dintr-un incursiune în mica Londra, unde m-a găzduit, ca de obicei, vreun hotel...De cu seară, păşită la etajul meu mă izbise un miros..industrial, să fi fost vopsea, m-am gîndit eu...şi cu gîndul ăsta am mers la culcare. Iar dimineaţa am descoperit o maşinuţă cu perii-rotiţe pentru lustruirea pantofilor...pricina mirosului straniu, un miros care cu mulţi ani în urmă m-a făcut să trag o ruşine soră cu...ruşinea.Eram în clasa a cincea. Părinţii mei, ca toţi părinţii în căutarea unui trai decent, s-au îndeletnicit cu căratul frunctelor în Ucraina pe timp de vară şi toamnă ca noi, cei doi copii de acasă să avem cu ce merge la şcoală. Îmi aduc aminte că cea mai mare investiţie financiară pe cap de copil să făcea în ajun de întîi septembrie..şi parcă aud cum mama îi spune tatei: "ne trebuiesc cel puţin 500 de lei de fiecare ca să-i gătim de şcoală". Bani mulţi pe atunci. Şi după ce mergeam la "talciok" şi ieşeam de acolo cu caiete, cămăşi şi încălţări, mama şi tata îşi continuau "business-ul", iar noi eram lăsaţi cu bunelu'. Bunelu' meu se învăţase să ne facă terci, să ne controleze tema pentru acasă şi cel mai curajos act din partea bunelului meu a fost să se înveţe să-mi împletească gîţa pe care eu nu o puteam mînui în clasa cincea precum eram prea lungă. (De-aş avea acum problema asta). Şi în general bunelul meu avea grijă de toate restul.
Într-o seară cînd m-am întors cu frate-miu pe care îl aduceam de la grădiniţă, îl văd pe bunelul cu ciubotele mele nou-nouţe...şlefuindu-le cu o petică.
- Bunelu, ce faci acolo cu ciubotele mele noi de la talciok?- Da iaca, Irica (aşa îmi spune el), le gătesc pentru mîine de şcoală că a dat ninsoarea şi trebui de încălţat mai cald.- Da-p îs noi, bunelu, de ce le dregi?- Ei, ştiu eu de ce le dreg - asta e cremă încă de pe timpul războiului, nu trece chicătură de apă prin ea.
- Bun, bunelu...cum spui mata.
Eu pe atunci cred că nu înţelegeam cîţi ani erau de la război...
A doua zi mă scol, şi nerăbdătoare mă gătesc de şcoală căci azi încalţ ciubote noi...
va urma...
Sursa
2013-11-10 22:55:00