Arta criticii. Cum să criticăm corect?

     Dar exista şi o alternativă asupra căreia ar trebui să ne oprim.
      Critica poate fi făcută cu multă artă şi atunci devine un mesaj de mare ajutor transmis de managerul respectiv. De exemplu, ce ar fi putut să-i spună vice preşedintele de care am vorbit inginerului specialist în software — dar n-a făcut-o — ar suna cam aşa: „Principala dificultate în faza actuală este faptul că planul vostru v-a luat prea mult timp şi vor creşte astfel costurile. Aş vrea să vă mai gândiţi la propunerea voastră, mai ales la amănuntele de design pentru softul respectiv, spre a vedea dacă nu există o cale de rezolvare mai rapidă." Un asemenea mesaj are un impact contrar unui reproş distructiv: în loc să creeze o senzaţie de neajutorare, de mînie, de revoltă, păstrează speranța că se poate şi mai bine şi sugerează începutul unui plan de realizare.
      Acest tip de critică făcută cu artă se concentrează asupra a ceea ce persoana a făcut şi poate face şi nu asupra remarcării unui defect dintr-o treabă prost făcută. Cum observă şi Larson: „Un atac — cum ar fi acela să faci pe cineva prost sau incompetent — este total lipsit de sens. Cel vizat intră imediat în defensivă, deci nu mai este receptiv la ceea ce ai să-i spui şi cum ar putea să îndrepte lucrurile." Acest sfat, evident, este valabil și în cazul cuplurilor căsătorite, care trebuie să-şi dezamorseze neînțelegerile.
      În privinţa motivaţiei, atunci cînd oamenii cred că neajunsurile lor se datorează unei deficienţe ce nu poate fi depăşită, ei pierd speranța şi nu mai încearcă. Trebuie să nu uitaţi că acea convingere care stă la baza optimismului constă în faptul că obstacolele sau eşecurile se datorează întâmplărilor pe care le putem modifica, obţinând soluţii mai bune.
       Harry Levinson, psihanalist, devenit consultant al unei companii, a dat următorul sfat în privinţa artei de a critica, legată în intrinsec de arta de a lăuda

      • Fiți la obiect.
   Alegeți o întîmplare semnificativă, un Iucru care ilustrează o problemă cheie ce trebuie modificată sau un model de dificultate, cum ar fi incapacitatea de a face bine anumite lucruri. Pe oameni îi demoralizează să audă doar că greşesc „ceva", fără să afle exact ce anume, pentru a putea modifica situația. Concentrați-vă asupra tuturor date precise, menționații persoanei ce a făcut bine şi ce a făcut prost şi cum s-ar putea modifica situaţia. Nu vă ascundeți după deget, nu faceţi comentarii indirecte sau evazive; în final, mesajul va fi mult prea neclar. Acesta seamănă cu sfatul dat cuplurilor în legătură cu felul în care trebuie precizate motivele de neînțelegere „XYZ": spuneți exact care este problema, ce anume nu vă convine, ce ați simțit şi ce poate fi schimbat. Levinson subliniază că: „Precizarea la obiect este la fel de importantă atît cînd lăudăm, cât şi atunci când criticăm. N-aş spune chiar că o laudă vagă n-are nici un efect, dar fără îndoială că nu este unul de amploare şi nu se poate învăța mare Iucru din ea."

      • Oferiți o soluție.
   Critica, la fel ca orice feedback util, trebuie să indice o cale de rezolvare a problemei. Altfel, cel care o primeşte rămîne frustrat, demoralizat sau lipsit de motivație. Critica poate deschide o uşă spre anumite posibilități de care persoana respectivă nu şi-a dat seama că există sau pur şi simplu o poate sensibiliza asupra anumitor neajunsuri care, cu puțină atenție, pot fi drese — dar pentru asta trebuie să existe şi sugestii în legătură cu rezolvarea problemelor.

      • Fiii prezenți.
   Criticile, ca şi laudele, sînt mai eficiente atunci cînd sînt făcute față în față şi între patru ochi. Cei care evită să aducă reproşuri — sau laude vor să-şi uşureze povară comunicând de la distanță, ca, de exemplu, în scris. în acest fel însă comunicarea va fi prea impersonală şi lipseşte persoana vizată de şansa de a da un răspuns sau de a clarifica lucrurile.

     • Fiți sensibili.
   Acest lucru se referă la empatie. Reglați-vă impactul a ceea ce veți spune şi cum îi veți spune persoanei respective. Managerii care nu au destulă empatie, subliniază Levinson, sînt sortiți să ajungă să ofere un feedback în mod jignitor, prin puneri la punct excesive. Ca urmare, acest tip de critică este unul distrugător: în loc să deschidă o cale de corectare a situației, se creează loc pentru resentimente emoționale puternice, pentru supărări serioase, pentru o atitudine defensivă şi pentru o distanțare greu e recuperat.

   
  Levinson mai oferă şi o consiliere pe probleme emoţionale celor care sînt criticați. Critica trebuie socotită o informație valoroasă pentru a îndrepta lucrurile, şi nu un atac la persoană. Trebuie evitat impulsul de a reacţiona în mod defensiv în loc de asumarea răspunderii. Dacă se ajunge la supărări majore, e mai bine să se ceară o amînare a întâlnirii respective, pentru a se înghiți acest mesaj dureros şi pentru puțină liniştire. De asemenea, el îi sfătuieşte pe oameni să considere critica o ocazie de a Iucra împreună cu autorul criticii pentru rezolvarea problemei şi nu pentru a se ajunge la o situație de adversitate. Acest sfat întelept evident că îşi găseşte ecourile şi în sugestiile pentru cuplurile căsătorite, care încearcă să-şi stăpânească nemulțumirile fără a-şi distruge permanent relaţia. La locul de muncă este la fel ca în căsnicie.