- DIN CULISE - Durerea e forța noastră motrice




Durerea e forța noastră motrice  sursa foto: pinterest.com     Ar fi frumos să credem că dragostea e cea care ne zidește viețile, cea care ne mișcă și ne ghidează acțiunile și pasiunile. Așa și-ar fi dorit marii romantici să fie. Cât de nobil ar fi să credem că dragostea e forța motrice a vieții sau frumusețea ori setea de libertate... Nimic mai fals și mai iluzoriu. Frica de durere fizică ori sentimentală, e forța care ne mobilizează, cu ea și prin ea trăim și devenim. 

     Iubim pentru că ne temem să nu fim singuri, să ne simțim inutili, izolați. Iubim pentru că ne e frică de durere. Ne înconjurăm de prieteni, fondăm familii, facem copii, doar ca să nu suferim atunci când într-o bună zi o să realizăm că nu le avem pe toate astea, iar alții le au. 

    Folosindu-se de această frică, marele state au creat mașinării ucigașe, numai bune să tragă în oameni ca în cutii goale de conserve, iar apoi să le sărbătorească moartea. Aceste mașinării suntem chiar noi. Mașinării prin care ei împart influența și câștigă miliarde. Secretul e simplu - un om e capabil de orice dacă este amenințat de durere.

     Abia atunci când ne paște posibilitatea trăirii unei suferințe, începem să luptăm, să fim așa cum poate nici noi înșine nu ne-am așteptat că putem fi. Tragi mâna din reflexe complexe, coordonate de creier, atunci când simți că e fierbinte, ori rece, ori tăios. Frica față de durere ne face să rănim, să abandonăm, să jignim, să plecăm, să revenim, să gătim mâncare, să ne îmbrăcăm în haine călduroase, să apăsăm pedala frânei, să suflăm în lingura cu ceai fierbinte, să bandajăm piciorul și emoționalul rănit. Ea ne face capabili de performanțe nebănuite și de omoruri cu sânge rece. 

    Totodată durerea e atât de firească, ea e o parte din noi, ea ne sculptează personalitățile, ne menține încă vii. Acest mecanism creator al ei e prevăzut în noi, tocmai de aceea cu timpul îi uităm intensitatea și puterea.

      Știm că trăim atât timp cât mai putem simți că ne doare, atât timp cât mai putem fi răniți și cât mai putem sângera. Iubește-ți durerea, ea te menține în viață, dar nici să nu ajungi un masochist. Mângâie-ți cicatricile de pe corp ori de pe inimă, mândrește-te cu ele, tu ești opera lor, ele te-au creat. Ele păstrează în taină o istorie. Istoria ta. Durerea, prin ea ne naștem și tot prin ea murim. 


Sursa
2013-11-06 21:05:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

16:41:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:55:52„Nu dai interviul, m-ai înțeles?”, Ioniţă la Chicu —» Curaj.TV | Media alternativă
09:17:36Ni mai profanaţi simbolurile de stat! —» Curaj.TV | Media alternativă
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
00:14:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:23:51Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:57:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:42:00Zile critice iulie 2025 —» codul omega
16:52:05Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
03:57:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
02:04:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:48:41Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
19:10:59Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:56:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:43:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:26:32Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:01:00NOU, DIN POEZIA AVANGARDEI —» Leo Butnaru
02:14:00no social no justice —» turn up the silence
21:56:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:42:28Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:34:00Precesia și harta reincarnărilor colective —» codul omega
17:23:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
15:20:23Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
07:23:00Val —» Andrei LANGA. Blogul personal