Domnului Preşedinte al României Traian Băsescu Domnului Preşedinte al Uniunii Scriitorilor Nicolae Manolescu Domnului Preşedinte al CNSAS Societăţii Civice din România La 24 aprilie a.c. a încetat din viaţă în condiţiuni neobişnuite, pe cât de neaşteptate, dar suspecte sub orice aspect, unul din marii scriitori români contemporani, Cezar Ivănescu. Nu s-a sesizat nimeni, Uniunea Scriitorilor declinându-şi orice competenţă, în organizarea funeraliilor poetului şi refuzând depunerea corpului neînsufleţit al poetului, la sediul US sau al Muzeul Literaturii Române, după datină. Pentru mulţi Cezar Ivănescu fiind cel mai important poet român în viaţă, după N. Labiş, dinainte şi de după Nichita Stănescu; pentru toţi cititorii de literatură un poet foarte talentat şi neobişnuit, singurul poate, şi unicul, care de la debut şi până în ultima clipă nu a făcut nici un compromis cu ideea, anticomunist convins şi declarat, luptător pentru dreptul inalienabil al scriitorului de a se exprima liber şi neconstrâns de canoane; patriot convins, care sub semnul „Doinei” lui Mihai Eminescu, interzisă în comunism, şi pe conceptul „doinei”, ca specie originară şi perenă a sufletului românesc, exprimat poetic, şi-a construit în ultimii ani ai comunismului, şi după aceea, un adevărat program şi turn de atac, în apărarea valorilor româneşti şi împotriva compromisului new age, al aşa zisului post-modernism, motivat de noua cenzură a „ corectitudinii politice”. Împotriva lui Cezar Ivănescu s-a pornit încă din luna ianuarie, din acest an, o nedemnă campanie de defăimare, sub semnul aşa zisei colaborări a poetului cu poliţia politică din anii comunismului. Societatea românească era pregătită să primească orice nouă „dezvăluire” de colaborare cu Securitatea, venită pe sursele CNSAS ,şi mai ales prin vocea de „purtător de cuvânt” a lui Mircea Dinescu.. Aşa încât, din senin, şi fără nici o bază legală, audierea poetului la CNSAS, sau publicarea unui document oficial de colaborare cu Securitatea, se porni un adevărat linşaj mediatic, care pe orice om cu demnitate l-ar fi afectat profund. Cu atât mai mult pe un poet de sensibilitatea şi conştiinţa de sine a lui Cezar Ivănescu. Rănit în demnitatea sa poetul a cerut Uniunii Scriitorilor să ia atitudine, totodată şi ca membru în Consiliul de conducere al instituţiei profesionale şi de sindicat a scriitorilor; cerând să fie audiat public şi urgent, la Uniunea Scriitorilor, cu dosarul său de la Securitate în faţă, pe care în zadar ceruse, ani de-a rândul CNSAS, să-i fie îngăduit să-l vadă şi să-l cerceteze. Însă fragmente, mai mult decât edificatoare, apăruseră deja, în aşa zisa Carte Albă a Securităţii, publicată de Mihai Pelin, înainte încă de anul 2000. În aceste condiţiuni poetul declară greva foamei, până la soluţionarea conflictului, în care era denigrat numele şi demnitatea sa, înaintând totodată două memorii conducerii Uniunii Scriitorilor, Preşedintelui Nicolae Manolescu, în calitatea sa de membru al U S şi al Consiliului de conducere al US, dar şi Preşedintelui României, în calitatea sa de Cetăţean român şi de membru al Ordinului Steaua României în grad de Comandor, titlu acordat de Preşedinţia României în anul 2000. La întâmpinările sale, trimise şi înregistrate legal, poetul nu a primit nici un răspuns, conform legilor în vigoare. Preşedintele Uniunii Scriitorilor, forţat de greva foamei declarată de poet, la Sala Oglinzilor din sediul US, şi cunoscând caracterul ferm al poetului, a făcut o declaraţie de presă, afirmând despre „inexistenţa unui dosar pe numele poetului Cezar Ivănescu şi a colaborării acestuia cu Securitatea”. Poetul a considerat prea puţin acest lucru şi a reiterat cererea sa de a fi audiat şi a i se publica dosarul de la Securitate; pe acest fond poetul a decedat, în urma unei operaţii chirurgicale, considerată de tot banală, la o clinică din Bacău, după ce fusese transportat la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti cu un elicopter SMURD. Data decesului 24 aprilie 2008 orele 18 d.am. Dispariţia sa cauzată, în motivaţie morală, de nedreptele învinuiri şi de linşajul mediatic, legat în mod esenţial de numele lui Mircea Dinescu şi de duşmănia acestuia, binecunoscută, din mediile literare şi din documente, azi, de istorie literară, a „încurajat” poate şi tăcerea instituţiile solicitate să dea un răspuns asupra abuzului comis de instituţii şi de persoane asupra persoanei şi a personalităţii lui Cezar Ivănescu. Considerăm, prin prezenta, că atât Uniunea Scriitorilor cât şi Preşedinţia României, cărora poetul le-a adresat cereri şi memorii în legătură cu defăimarea sa, sunt datoare cu un răspuns, strict oficial, dar în scris, cu dreptul de a fi făcut public, în presă şi-n media, adresat de data aceasta, nu în ultimul rând, familiei, prietenilor şi opiniei publice româneşti. Aşa este democratic, aşa este corect şi moral, într-o societate în care demnităţile publice sunt obţinute, sub imperativul funcţionării legale a instituţiilor publice, şi a dreptului la informare corectă şi nemijlocită a cetăţeanului, cu atât mai mult, atunci când este vorba de personalităţi, care prin întreaga lor activitate au contribuit la faima României şi cunoaşterea de sine a Poporului Român. Cerem, imperios, Preşedintelui României Traian Băsescu, Conducerii Uniunii Scriitorilor şi preşedintelui Nicolae Manolescu, Conducerii CNSAS, să dea răspunsuri clare şi precise, în legătură cu cele două cereri şi memorii adresate de Cear Ivănescu, în timpul vieţii, la care în schimb nici post-mortem nu s-a primit nici un răspuns. Acordăm instituţiilor în cauză, şi în plus, CNSAS, încă odată, termenul prevăzut de lege pentru datoria instituţiei şi dreptul cetăţeanului de răspuns la petiţii. Alături de noi, opinia publică românească este interesată să afle acest răspuns. Anexăm, din nou, cele două petiţii înaintate de poet Preşedinţiei României şi Conducerii Uniunii Scriitorilor, Preşedintelui Nicolae Manolescu. Drept pentru care semnăm: CLARA AUŞTEI, fiica poetului, LUCREŢIA STANCIU; Israel; Basarab Nicolescu, Paris, Alex Cetăţeanu, George Filip, Canada, ION MURGEANU, IOAN LIVIU STOICIU; GABRIELA CRETAN; ION LAZU; GHEORGHE ISTRATE; OCTAVIAN BLAGA, ADRIAN PAUNESCU; etc., etc.