Scrisoare pentru cealaltă femeie - Irina Binder, Insomnii

(Sursa foto: internet)
Recunosc, te-am urât. Am urât toate lacrimile pentru care te-am considerat vinovată. Am urât fiecare clipă în care tu ţineai în braţe omul de care eu depindeam sufleteşte. Te-am urât de fiecare dată când am strâns la piept perna pe care ar fi trebuit să doarmă el. Te-am urât când l-am aşteptat, sperând că se va întoarce la mine, dar m-am trezit într-o singurătate cumplită.
Te-am urât neînţelegând cum poţi să te bucuri de povestea voastră de iubire, ştiind că un suflet suferă nemeritat...
Te-am învinovăţit pentru toate visurile pe care mi le-ai luat şi pentru clipele fericite pe care tu le-ai trăit în locul meu.
Şi te-am invidiat. Te-am invidiat crezând că eşti mai bună şi mai frumoasă ca mine, că tu ai ceva ce eu nu am, acel ceva care l-a făcut pe omul meu iubit să fugă în braţele tale.
A trebuit să plâng până la epuizare ca să înţeleg că fiecare om are, de fapt, ceea ce merită şi că atunci când ni se ia ceva, ni se va da înapoi ceva mai bun, fiindcă merităm mai mult…
A trebuit să mă torturez cu învinuiri şi remuşcări până să înţeleg că el nu te-a ales fiindcă eu nu eram destul de bună pentru el, ci pentru că el nu era destul de bun pentru mine.
Azi, nu mai plâng. Azi zâmbesc şi nu mai privesc în urmă, acolo unde aţi rămas voi doi.
Azi, nu te mai invidiez, fiindcă ştiu că tu ai ceea ce meriţi, iar eu voi avea ceea ce mi se cuvine. Azi nu mă mai simt inferioară ție, ba chiar mă bucur că nu sunt în locul tău.
Azi, nu te mai urăsc, fiindcă am înţeles că, de fapt, tu nu mi-ai luat ceea ce aveam mai bun, ci doar m-ai salvat...
Şi sper să nu trăieşti niciodată ceea ce am trăit eu şi să nu cunoşti supliciul de a urî o “cealaltă femeie”…
Sursă text: Irina B. ~ Insomnii