Despre mitintul de ieri și nu numai

Despre ziarul Timpul.

Oamenilor le intră în fire să mai greșească. Eu tot sunt om. Nu mă tem atât de mult să greșesc, mai degrabă mă tem să insist în greșală. De aceea, eu nu am mania de a crede că cunosc totul, și că părerea mea este cea dreaptă, și singura dreaptă care poate fi.

În ultimii ani am scris mai multe articole denigratoare la adresa echipei ziarului Timpul. Recunosc că am coborât prea jos în epitetele folosite, și că se putea de exprimat punctul de vedere fără a insulta. Eu nu mi-am schimbat ideile, doar recunosc că le-am scris greșit, și îmi pare rău. Cred că chiar dacă cineva din echipa ziarului Timpul greșește, o face crezând că procedează bine și corect. Și apoi, e unica instituție de presă care se pare că nu are stăpân. Oameni diferiți își expun ideile lor așa cum cred că e mai corect, și e firesc că nu pot să aibă dreptate toți în același timp.

Despre miting.

Am urmărit ieri câteva reportaje despre oamenii adunați la miting. În unul, reporterița întreba diferiți manifestanți pentru ce au venit la miting. Îi alegea pe cei care arătau mai sărac, mai de la țară, mai puțin citiți. Oamenii răspundeau care mai de care. Efectul scontat era ca telespectatorii să râdă de acei oameni. Dar… aceștia sunt oamenii noștri. Au fețele smolite, arse de soare, chinuite, deznădăjduite, dar totuși cât de frumoși sunt! Câtă bunătate se poate vedea în ochii lor, câtă speranță că ceea ce fac e spre binele poporului. E păcat mare să râzi de ei. Nu am fost în piață, ca să nu se socoată că am votat și eu unanim rezoluția aceea, dar trebuia să merg, să fiu lângă oamenii aceia, arși de soare și de sărăcie, care se ascundeau de camere și care aveau capul plin de probleme, care se gândesc cum să o ducă de pe o zi pe alta.

Manifestanți. Foto de pe http://www.timpul.md

Doar, cu siguranță că ei au rude prin europa, și poate n-or fi înțelegând ei cu ce se mănâncă uniunea europeană, dar vor să fie în aceleași granițe cu copiii lor, cu care nu s-au văzut de ani de zile, și care cine știe ce tragedii ar mai fi trăind?

Acești oameni sunt poporul meu, ei au născut copii frumoși, și s-au străduit să le ofere tot ce-i mai bun, ei au votat greșit de fieacare dată, convinși fiind că fac cum îi mai bine. Acești oameni cu adevărat vor binele pentru popor, și se întreabă cum naiba că de fiecare dată calcă în străchini. Ei sunt buni și naivi, și cad ușor în plasa celor care vin și le promit lucruri irealizabile. Ei sunt visători, și nu știu ce se poate de crezut și ce nu. Ei sunt creduli, și iertători, și uituci.

Ei nu au posibilitatea să citească ziare, sau să asculte analiști politici ca să-și îmbunătățească vocabularul și să dea un răspuns mai deștept în cameră. Ei chiar cred că acei care-s la guvernare sunt oameni citiți, și cel mai important – la fel de buni ca ei. Ah, de-ar ști ei chipul guvernanților, și-ar fi luat și furcile la miting.

E un păcat să râzi de ei. E o crimă să-i folosești așa cum îi folosește guvernarea. În unele religii (în islam de exemplu), unul dintre cele mai mari păcate este să trădezi pe cel cinstit care are încredere în tine. Sper că există un loc special în iad, un cazan mare, cu un munte de cărbune încins sub el, pentru acei care i-au trădat pe acești oameni.

Nu am fost în piață și îmi pare rău. Am pierdut ocazia rară de a sta alături de acești țărani, mulți, frumoși, naivi și încrezători.

Despre integrarea europeană.

Ideile repetate delirant de cei care au luat cuvânt în Piața Marii Adunări Naționale, de genul: „Moldova aparține Europei”, sau parodia lui Lăpușneanu: „Chiar dacă voi nu ne vreți, chiar dacă voi nu ne iubiți; noi vă vrem, noi vă iubim” sunt răsuflate. Au fost odată oamenii pro-europeni, în masă, cel mai interesant – votanții comuniștilor împreună cu votanții opoziției – împreună erau pro-europeni și pentru integrarea europeană. Dar a fost să vină o guvernare care s-a numit „Alianța pentru Integrare Europeană”. Această guvernare a fost atât de murdară, de la început până la sfârșit, încât oamenii au disprețuit și Uniunea Europeană, asociind-o cu alianța. Toate ticăloșiile pe care le-a săvârșit alianța – a făcut-o în numele Uniunii Europene, chipurile totul s-a făcut la indicația UE. Chiar și slugărnicia liderilor în fața oficialilor UE, în contrast cu mojicia de care dau dovadă față de popor, a ajuns ca ideea integrării europene să fie deosebit de nepopulară în rândurile oamenilor. În mod normal, discuțiile pe marginea integrării europene nici nu aveau să apară, oamenii fiind în unanimitate (reală) pentru. În 2009 nu se auzea nicio voce împotriva integrării. În mod normal însă, nu aveau să supraviețuiască la putere acești ticăloși timp de 4 ani. Ticăloși care au compromis ideea integrării europene, coborând-o la același nivel cu ei, și monopolizând-o. Eu sunt eurosceptic. Din cauză că UE a prietenit cu comuniștii, iar acum prietenește cu aceștia. Spune-mi cine-i prietenul tău, și-ți voi spune cine ești tu. Bila neagră pentru Uniunea Europeană.

Unioniștii.

Am văzut slogane ale noilor unioniști, care zic că prin unire se va face integrarea în UE. Prima dată am auzit asta de la Băsescu, la tabăra de vară în 2007, când a spus că a propus lui Voronin să intrăm în Europa împreună. Unirea e un ideal, e un scop în sine. Cine tratează acest ideal ca pe un mijloc de atingere a altui scop, coboară ideea unirii mai jos de ideea integrării în Uniunea Europeană. Mi-e greață să vorbesc despre acești unioniști oportuniști.