Anatomia mitingului

Ecuația

Pe 3 noiembrie 2013 în Piața Marii Adunări Naționale va avea loc o manifestație de amploare, care va demonstra atitudinea populației despre Integrarea Europeană. Acest eveniment a trezit deja fantezia comentatorilor și analiștilor politici, reprezentanților elitei politice, interpreților autohtoni și oficialilor din alte țări. Se formulează întrebări, se identifică relații cauzale, se conspiră și se deconspiră, se critică și se laudă. Dar dacă ar fi să privim la acest eveniment eliminînd din ecuație pe Plahotniuc și Tcaciuc, Rogozin și Fule, lupta politică și speculațiile manipulative, vom putea înțelege mai bine semnificația lui.

De la proletari și discriminați la promotori ai schimbării

Despre mase/mulțimi, mișcările colective, grupurile sociale au vorbit mai mulți sociologi, psihologi, antropologi. Mulțimile au fost abordate diferit:

Ca entități inerte, adunături primitive de oameni asemănători, forțe motrice ale schimbării sociale, manifestări ale unității naționale etc. Clasicul viu al sociologiei, A. Giddens, analizînd aceste procese, menționa că „oamenii ies în stradă pentru a-și manifesta sprijinul față de cauză sau pentru a-și exprima nemulțumirea”. Și întreaga istorie demonstrează această teză. Astfel, dacă pînă la epoca contemporană manifestațiile de masă presupuneau demonstrarea nemulțumirii și protestului (proletarii, minoritățile discriminate etc.), atunci în societățile democratice actuale oamenii își permit să iasă în stradă pentru a-și exprima poziția civică, de a susține anumite reforme sau inițiative. Asemenea acțiuni sunt bazate pe anumite idealuri, valori, asociate cu dorința de participare activă la schimbare. Dar, cu regret, o parte impunătoare de lideri de opinie din țara noastră nu cred în dorința cetățenilor de a participa la schimbare, se îndoiesc de potențialul lor civic și abilitățile de a analiza contextul geo-politic.

„Cumpărați”, „impuși” sau CETĂȚENI

Deseori se menționează că mulțimile sunt anonime și manipulabile. Se menționează pericolul violenței și distrugerii. Aceste argumente însă nu sunt valabile în cazul reuniunilor conștientizate, care au la bază anumite valori și intenții pozitive și presupun demonstrarea solidarității în fața unei cauze nobile. Este greu de crezut că oamenii care de ex., benevol, ies în stradă ca să demonstreze solidaritatea cu bolnavii de cancer sau minoritățile etnice, sau care susțin o anumită reformă în educație sau învățământ să fie „cumpărați”, „impuși” sau „agresivi”. Mai curînd ei sunt cei care au ajuns la un anumit nivel de dezvoltare civică, de înțelegere și acțiune, adică cetățeni adevărați ai unui stat care promovează valori democratice.

P.S. A participa sau nu la asemenea manifestații este decizia fiecăruia în parte. Dar este cert că doar cetățenia activă, existența unor valori clare și apărarea acestora constituie calea cea mai sigură de dezvoltare.

The post Anatomia mitingului appeared first on Bloguvern.