Nicoleta Nucă și reflexele ei muzicale

Nicoleta Nucă este femeia cu atitudine. Are o voce cu care doar să te naști, e frumoasă, cu stil și multă ambiţie. Fata asta ne duce vestea de neam talentat, cu un palmares bun de festivaluri și concursuri.  Cea mai recentă achiziţie este trofeul de la „VarTalent”, din Italia, unde apropo, moldoveanca noastră s-a stabilit de ceva vreme. Își tot lustruiește talentul și zice că mai are până ajunge la înălţimea propriilor așteptări.

Muzica – un reflex condiţionat sau necondiţionat?

În cazul meu, cred că este vorba în primul rând de un reflex „necondiţionat”, fiindcă este un talent înnăscut. Cu timpul a devenit și „condiţionat”, fiindcă încă de la o vârsta destul de fragedă am început să frecventez ore de canto și să mă dedic serios muzicii. Mereu am fost de părerea că orice talent înnăscut trebuie menţinut și perfecţionat, pentru că apoi să fii răsplătit pentru efortul depus.

Cum erau scenele mari, când erai tu mică?

Primele spectacole au avut loc încă pe când eram la grădiniţă, dar prima scenă mare a fost cea de la „Palatul de Operă și Balet” (aveam pe atunci vreo 6-7 ani) pe când făceam ore de canto într-un studiou muzical pentru copii. Sincer, nu-mi mai amintesc dacă îmi făceam griji pentru cum voi cântă (pe atunci toţi copiii cântau playback (râde), în schimb îmi amintesc foarte bine de fericirea care mă inunda pentru că aveam rochia visurilor mele, o „rochie de prinţesă”.

Primul festival la care ai participat? Trebuie să fie unul special.

Primul concurs la care am partcipat a fost „Steluţele Elatului”. De vreo 2 luni, deja, eram la studioul muzical al regretatului Anatol Roșcovan și în decursul acestor luni am studiat intens piesă „Vivo per lei” de Andrea Bocelli și Giorgia. A fost primul concurs, dar și prima mea victorie. Am câștigat Premiul Mare, care atunci era de 4000 lei, o sumă măricică.

Îţi amintești și cum ai cheltuit acest premiu mare?

Foarte raţional, câștigul de la primul concurs l-am cheltuit cumpărând bilete la tren pentru Tallin (Estonia), unde am plecat la următorul concurs.

Piesă cu care ai început să concertezi prin casă când erai mică, trebuie să ai una preferată.

Desigur, cântăm toate piesele care erau în top în acele vremuri la radio și tv, dar  preferata mea pe atunci era „Mai vino seara pe la noi, Ionele, dragă!” în interpretarea Silviei Grigore.

Și cine era idolul tău muzical de pe atunci?

Unicul idol pe care l-am avut în copilărie a fost Christina Aguilera. Îi cunoșteam toate piesele și aveam și toate CD-urile ei, știam toate noutăţile despre ea și eram nespus de bucuroasă când îmi spuneau mai mulţi că vocea mea semăna cu a ei.

Azi cine i-a luat locul Christinei Aguilera?

Azi nu am idoli. Ascult aproape toate genurile de muzică și apreciez mult artiștii care au o pregătire și tehnică vocală de nivel și  personalitate în orice interpretare; asta mă îndeamnă să învăţ tot ce e mai bun de la ei și, totodată, să-mi descopăr personalitatea.

Cum te pregătești tu de un concert?

Fiind o fire perfecţionistă, este evident că pe primul plan se află pregătirea pieselor pe care trebuie să le interpretez, apoi gândesc împreună cu mama look-ul potrivit acelor piese sau concertului/evenimentului la care cânt.

Scena la care visezi?

E un răspuns destul de previzibil. Fiecare artist visează la scene mari și importante, scăldate în lumini, cu mulţi spectatori receptivi și avalanșe de aplauze.

Partenerul de scenă lângă care te vezi?

Nu am un partener de scenă la care visez, dar nu sânt niciodată împotriva  unor colaborări frumoase.

Muzica îţi mai lasă loc și pentru altceva?

Tocmai am terminat liceul și am intrat la Academia de Muzică din Milano. Din cauza studiilor, nu prea am avut ocazia să mă dedic altor ocupaţii plăcute în afară de muzică. Lectura și sala de forţă își mai fac loc în agenda mea.

Oamenii care te motivează să faci muzică?

Prima persoană care mă motivează sînt eu însămi, fiindcă muzică este ceea ce iubesc și mă completează… apoi părinţii, care mă susţin și mă îndeamnă să fac ceea ce-mi place. Muzica pe care o ascult și aprecierile oamenilor din jur, la fel, mă motivează în a nu-mi abandona  pasiunea.

text » Anastasia Taburceanu

foto » din arhiva personală

• Share this on Facebook
• Tweet This!
• Share this on del.icio.us
• Add this to Google Bookmarks
• Email this to a friend?