La o ceașcă de cafea cu mine însămi, am încercat să mă întreb cum văd eu bărbatul adevărat (?) Atunci gîndurile mele s-au despărțit în două tabere. Tabăra bărbatului adevărat natural și tabăra bărbatului adevărat modificat. Dacă cel adevărat natural e cel cu jungla lui Mowgli la sub braț, buzele crăpate în două cu sînge, părul tuns tot o lungime, unghiile tăiate din carne, sprîncenele cum încep din extrema stîngă a ochiului stîng așa se termină în extrema dreaptă a ochiului drept (așa dacă tot suntem în perioada Halloween-ului), atunci cel adevărat modificat aplică tunsoarea de-o lungime la sub braț și jungla lui Mowgli în cap, sprîncenele arcuite de un frumos masculin și buzele catifelate, unghiile conturate la salon and so on.
Ideea e că bărbatul adevărat natural e chiar natural și nu poți să zici că nu-i adevărat, pentru că e adevărat așa cum l-a dat Dumnezeu sau mama natură. Cel modificat e și el la fel de adevărat, numai că-i mai deștept oleacă, el se adaptează cerințelor femeilor moderne.
Astea așa fiind o opinie generală, cred că mai potrivit era să mă întreb cum văd eu bărbatul meu adevărat. Pentru că al meu tre să fie o combinație de mai mulți bărbați adevărați. Dar, două calități sunt suficiente să aibă bărbatul meu ca să fie destul de adevărat - să poată lua decizii și să aibă capacitatea de a mă antrena mental. Procesul ăsta de luare a deciziei nu-i chiar așa de simplu cum pare la prima vedere, iar un bărbat determinat care știe cum să țină sub control situațiile care implică o decizie e cel mai bărbat dintre bărbați în ochii mei. Iar sensibilitatea mea pentru bărbații la costum continuă tema bărbatului adevărat.
Fraza zilei: "women may fall when there's no strength in men" (William Shakespeare, Romeo and Juliet, Act II)