De ce generația de azi se ocupă „doar cu prostii”

„Pe vremea noastă, să mergi la operă era o onoare. Am terminat școala cu medalie de aur, dormeam în bibliotecă. Iar generația de azi se ocupă numai cu prostii”, spun bunicii. „Eram cei mai fericiți când ne permiteam să mergem la cinema sau la teatru. Când ne întâlneam cu prietenii, vorbeam despre cărți, pictură, artă. Tinerii de azi vorbesc numai pe internet, merg doar în cluburi și cafenele”, zic părinții. „Iar ne-o pus profa să mergem la teatru… Plictiseală! O mai zis că cică o făcut unu, Cobîleanski, un film. Mare treabă! Of și iar tre’ să citim nuș’ ce carte.. Moromeții, matincă… Ei, da lasă că descarc comentariul de pe net și reușesc să ies și cu prietenii la bere”, zic tinerii „de azi”.

Deconectează telefonul și nu fă gălăgie

De ce? Fiindcă atunci când intri într-o bibliotecă, ca să citești acea carte impusă de curriculă, neactuală pentru generația contemporană, te va întâlni la ușă una din acele bunici pregătită moral și fizic să te facă cu ou și cu oțet, de aia că „ai deja 16 ani și abia acum îți faci abonament?!”, după care va încheia discuția cu un „deconectează telefonul și nu fă gălăgie. Nu, nu avem internet aici. Cartea s-o aduci la timp!”. Unde mai pui faptul că majoritatea bibliotecilor continuă să fie extrem de neconfortabile și neprimitoare. Un alt mare minus este lipsa audio și videotecilor, un truc folosit în țările dezvoltate, care fac tinerii mai deschiși și mai curioși să citească cartea după care a fost turnat filmul sau să citească biografia cântărețului pe care tocmai l-au ascultat.

De ce tinerii „din ziua de azi” nu vizitează galeriile de artă? Fiindcă timp de 12 ani de școală nu au învățat decât să deseneze fluturași, brazi și ouă de Paște. Fiindcă la orele de pictură nu se predă istoria picturii și fiindcă ești apreciat după „cât de talentat pictor ești” și chiar nu trebuie să fii.

De ce teatrele se tem să vîndă

Mai tristă-i povestea în teatre. Acestea, din dorința de a intra în voia publicului, indiferent de metode, tind să atingă extremele, care nu au fost niciodată bune. Deși, mai nou, teatrele, opera și filarmonica au pagină pe Facebook, acolo găsești doar programul spectacolelor și scurte anunțuri despre ce urmează să aibă loc. Atunci când accesezi una dintre pagini, ai impresia că doar subiectul reprezentației contează, că actorii sunt doar niște nume, că spectatorul trebuie să creadă orbește descrierii, fără să i se ofere dreptul de a vedea un scurt trailer al spectacolului. Trist.

Dar să urmărim ultimele date oferite de Biroul Național de Statistică. Dacă numărul spectacolelor a crescut cu 900 din ’95 până-n 2011, apoi numărul spectatorilor a scăzut cu „doar” 61 de mii în teatrele de stat, în timp ce colectivele autonome au câștigat audiența cu încă 31 de mii, în aceiași șase ani. Mai mult, în studiul despre utilizarea timpului în Republica Moldova, realizat în 2013, durata prezenței zilnice la teatru sau bibliotecă a populaţiei de 10 ani şi peste, este într-atât de mică, încât este notată doar cu o steluță, fiindcă „s-au înregistrat foarte puţine cazuri şi valoarea calculată are o eroare de sondaj prea mare, pentru a fi publicată”.

Schimbul de reproșuri între generații despre care și cum e, după cum se vede, nu duce la nimic bun. Astfel, tinerii aleg să se distreze în Piața Marii Adunări Naționale, de zilele alcoolului și ale orașului, iar după ce fac un tur nocturn al discotecilor preferate, merg acasă să-și odihnească oasele, dar nu înainte de a intra pe net și a se re-convinge că în teatrele și cinematografele de stat nu se întâmplă nimic? Sau se întîmplă, dar nu se vede?

Da, e timpul ca metodele de ademenire și cucerire ale interesului unui tânăr să se schimbe. Profesorii nu mai trebuie să-și impună elevii să meargă la un spectacol doar fiindcă „așa trebuie”, nu trebuie să fie impuși să citească doar autorii din secolele trecute, ci și pe cei contemporani. Ce ziceți să se organizeze sesiuni de film în timpul orelor? Teatrele trebuie să uite, pe moment, de Caragiale, Shakespeare și Eminescu. Pe moment! A venit timpul lui Cioclea, Kafka, Busuioc, Murakami, Llosa și Brown. A venit timpul să schimbați catifeaua bordo de pe scaunele alea incomode, să implicați actorii în alegerea repertoriilor, iar scena să devină un show emoționant și de neuitat. Și da, atunci când tânărul nu alege teatrul, asta nu este doar greșeala lui, dar și a  prestatorului de servicii, care ar trebui să învețe să vîndă produsul cultural, frumos împachetat, cu mesaje care vând bilete!

Captați atenția prin spoturi video publicate pe internet, prin spectacole actuale, prin muzică și întâlniri cu spectatorii. Da, exact cum nu fiecare elev trebuie să fie pictor, astfel nu fiecare director de muzeu este specialist în PR. Cultura în Moldova, însă, nu mai are voie, nici timp să fie modestă.

Da, bibliotecile, cinematografele, teatrele sunt un spațiu educativ, dar trebuie să fie și unul interesant, viu și care te vrea.

În loc de concluzie

The post De ce generația de azi se ocupă „doar cu prostii” appeared first on Bloguvern.