Povestea acestei săptămâni

În această săptămână am cunoscut o doamnă, să-i zicem doamna Claudia (nume schimbat, pentru a proteja și nu crea situații neplăcute). Fostă soră medicală, astăzi ajută oamenii să supraviețuiască. Ea mi-a spus o poveste atunci când am întrebat-o despre niște paradoxuri ale vieții și cum reușește ea să adoarmă serile, când în fiecare zi vede atâta lume chinuită și atâtea cazuri cu oameni care mor de tineri, din cauza unor boli sau accidente. Dânsa mi-a spus că atunci când nu mai poate, o sună pe doamna Elena (la fel, nume schimbat)

————————————————————-

Doamna Elena este puțin trecută peste 55 de ani, mamă a doi copii mari deja, care toată viața a lucrat în sistemul medical, în diferite funcții de conducere. Acum câțiva ani a aflat că are cancer la sân și că deja e prea târziu de făcut ceva, orice, dar e prea târziu. Totuși, doamna Elena n-a lăsat mâinile în jos și a făcut chimioterapie și alte ( a se citi, toate) procedurile posibile și imposibile, dar fără nici un succes. Și-a ascuns boala și a continuat, zi de zi, să meargă la muncă și să-și îndeplinească toate sarcinile. 3, maxim 5 persoane știau ce se ascunde în sufletul femeii. Dar nici nu se putea de bănuit ceva, doamna fiind în continuare așa cum o cunoșteau toți – în fiecare zi în rochii accesorizate cu gust, coafată și cu zâmbetul pe buze, geanta fiindu-i plină cu pastile și morfină, iar diminețile devreme fiind la proceduri la spitalul oncologic.

Între timp, fiind resemnată cu soarta, s-a concentrat pe oameni. A inițiat diferite acțiuni caritabile, strângere de fonduri între prieteni, donații personale sub formă de bani, haine și produse alimentare tuturor oamenilor nevoiași. În fiecare zi fiind la muncă, cum întâlnea pe cineva din colegi, le povestea despre o mamă bolnavă, despre 2 frați fără părinți, despre 2 soți trecuți de 80 de ani care n-au căldură în apartament. N-a refuzat nimănui din cei pe care-i găsea în situații grele, unica ei sursa de venit fiind salariu oficial de bugetar și salariul soțului. Dar întotdeauna s-a descurcat și a ajutat cu ce-a avut și cu ce a putut.

————————————————————–

Într-o zi, doamna Elena a rugat-o pe doamna Claudia să o ajute cu un caz. Cineva avea nevoie de ajutor și doamna Elena s-a apucat să găsească soluții.

„ – Doamna Elena, matale în metastază și lupți în toată ziua pentru alții. Oprește-te, nu trebuie să te obosești și enervezi, doar știi ce ai voie și ce nu, pentru că ești doctor.

- Claudia, eu dacă mă opresc, mi se termină zilele. Știu o grămada de oameni care au fost mai bolnavi ca mine și au murit demult. Eu cred că datorită acestor lupte pe care le duc în fiecare zi pentru alți oameni, Dumnezeu îmi dă zile. Ajut o mamă – am câștigat o zi, ajut un copil – am mai câștigat o zi. Eu încă nu vreau să mă opresc. Cum să mor? Doar mai am atâtea de făcut și trăit, am abia 55 de ani. Vezi ce toamnă călduroasă avem afară?”

————————————————————–

Nu este o poveste, este un caz real, trăit de o femeie frumoasă și inteligentă pe care o cunosc și eu și care m-a făcut să plâng tot acest weekend.

Nu știu ce-aș putea să mai scriu…