La distanța de-o cafea

Am pus suflet. Muuuult.
Am tresărit auzind pași pe hol.
Cu inima în gât i-am simțit mâna pe umăr.
Cu inima în gât i-o vedem pe masă și mă gândeam că-i atât de mică și de floare.
La distanța de-o cafea s-a ales praful.
Și din vântul schimbării, și din rochia mea roșie asortată cu cravata lui de-aceeași culoare.
Simt și acum mirosul de Ness ieftin, îmi vine să vărs și acum, pentru că eu nu beau cafea niciodată.
Mai cu seamă din cele mici, concentrate, negre…
Eu beau doar ceai, limpezimea căruia se vede de departe.