Visul

scena rupata dintr-o melodrama adolescentina…
drumul.. ploios si rece..
el si ea, mai indragostiti ca niciodata, mergeau pe aleea ninsa de frunze cazute
iar ritmul inimii suna-ntr-un ecou rar intilnit
intr-un unison al increderii si sigurantei
al iubirii si al… sufletului tinar.. lipsit de rani sau cicatrici..
mina-i puternica o tinea aproape, aproape de umaru-i de Barbat, alaturi de care nici un obstacol pare periculos
alaturi de care suflul isi intilni perechea spirituala
zimbetul.. ahh.. acel zimbet dulce si sincer reflectat in oglinda in care era imbracata cladirea din fata… inunda sufletul de siguranta si iubire.. de parca ai prinde aripi de la o simpla contractie a muschilor faciali .. dar.. asa e… aripi … in universul nou nascut.. in universul lor…

iar soarele de dupa nori se pierdea in balaiul parului, lasind doar zimbetul sa insoteasca acea umila amintire din acest ciudat si neasemuit de frumos vis..