morala de ieri si de azi...
<<...sa mergi cu capul sus...sa zimbesti chiar daca tie greu...optimista mereu...gindeste pozitiv,energie pozitiva...>> bla bla bla....
..si daca totul e peste cap?si daca vreu sa urlu nu sa pling ne mai vorbind sa zimbesc fals?si daca pesimismul e rezumatul la totul ce mi se intimpla?ce sa fac?sa continui sa ma mint?sau sa ma dau drept filosof de zile mari,si sa vorbesc la toti si la fiecare de lectiile vietii pe care le voi obtine intr-un sfirsit bun de la toate;de zebra cu jocul liniilor ei albe si negre?nu cred...
nu vreau..si nu pot...
sunt om care simte...real...
nu pot fi paralela...sunt una si nu ma dau drept alta...
daca sunt fericita asta arat...daca sunt trista,asta se citeste pe chip...
nu pot fi actrisa...n-as da nici 2 bani pe talentul meu...
asa am fost pretutindeni...si Da mi-au sugerat mereu ca ar trebui sa merg la psiholog...la cine?la un individ care-i la fel ca mine...cu probleme,intrebari,isterii si stranietati=OM?...cu siguranta-exclus...
sa invat lectii si sa le primesc cu recunostinta?
oh...fabula pe care o traiesc zi de zi,intotdeauna se sfirseste cu morala pe care ma chinui sa o rugum...
REALITATEA...
o simt pe pielea mea alergica...pe genunchii cu rani proaspete si cicatrici vechi..pe coatele batute..si cearcanile sub ochi...Ulterior ma ridic,le camuflez,mai pling o data...imi laud prostia...si-mi trece...si merg...cu capul drept..cu umerii lasati...cu mintea limpede ca sa le indur pe toate...
Sursa
2013-10-23 19:33:00