Crusta
Gândirea mea haotică, citind despre stările oamenilor și ale apei, m-a dus cu gândul la protecția psihologică, la felul cum oamenii încearcă a se apăra de lume, de semenii lor, cum încearcă să evite așa numita suferință, să nu mai simtă durere, sau, mai bine zis, speră că protecția le va garanta că nimeni nu le mai poate provoca durere.
E firesc să te aperi atunci când știi cum e durerea.
Oare? Hai să ne certăm un pic.
Eu îmi apăr poziţia de om cu crustă. Crusta e incorporată, dacă aș nega necesitatea ei posibil aș avea un conflict interior.
Și tot nu reușim să ne certăm. Nu există un conflict la mijloc. Îți aperi doar poziția. Cu înverșunare.. de ce ai nevoie de crustă?
Siguranță. Oamenii au nevoie de siguranță. Mai ales că lumea este atât de abstractă.
Cum îți asigură crusta lipsa de durere?
Așa discuția devine mult mai personală.
Și crusta nu te lasă.
True.. poate eu doar vreau să cred că este ceva care poate garanta siguranţă. Tu cum te aperi? Dacă te aperi? Și ce te-ar face să începi să te aperi?
Eu.. nu mă apăr. Am lăsat ceva timp în urmă orice formă de protecție. Doar arareori, din motive diverse las sarcasmul să mai îndepărteze oamenii nedoriți de lângă mine. Apropo de durere, sunt avid de… ”joacă-te cu mine! Oare chiar nu ai curaj, oare chiar ești inapt(ă)?”
Lipsa protecției e sport extrem pentru suflet…
Și pentru trup.
Vorbeam de crustă emoțională și am făcut referire la suflet.
Uite tu, tu poți înțelege sarcasmul. Pentru noi, sarcasmul, e un mijloc de exprimare si comunicare, tu nu fugi de el.
Da. Mie-mi plac oamenii care-l folosesc.
Eu zâmbesc, sper că și tu faci la fel. Discuție de suflet, fără scop, fără direcție. Fiecare a rămas integru, plin de liniște interioară, ne cunoaștem, nu ne agresăm, nu ne schimbăm, ne privim, ne bucurăm de faptul că suntem doi necunoscuți.
Sursa
2013-10-23 13:02:00