Biblioteca publică – darul comunităţii pentru generaţii

“Domnul să  binecuvânteze  … pe toţi bibliotecarii care  deschid uşi şi ferestre şi lasă vântul ideilor să circule in vieţile izolate”.

Site-ul Radioului Public Naţional/National Public Radio, SUA publica la 21 octombrie 2013  articolul – reportaj Să deschidem o pagină în interiorul unei biblioteci rurale cu o singură cameră, semnat de Jennifer Davidson.  Articolul a apărut într-o serie specială Keys To The Whole World: American Public Libraries/Chei spre întreaga lume: bibliotecile publice americane

http://www.npr.org/2013/10/21/235483140/turning-a-page-inside-a-rural-one-room-library.

La doar 17 ore de la apariţia materialului pe site erau déjà 42 de comentarii. Un interes, deci, deosebit pentru cele relatate, mai bine zis pentru o bibliotecă publică din spaţiul rural al SUA. Nici un profesionist preocupat de bibliotecile publice n-ar putea trece indiferent pe lângă un asemenea material. O pagină  de text şi o situaţie atât de clară despre ce este şi ce trebuie să facă o bibliotecă mică pentru comunitate. Povestea este despre o bibliotecă rurală din Myrtle, localitate situată într-o zonă izolată, fără vreo bancă sau reataurant, cu o populaţie de aproximativ  300 de persoane. Clădirea mică, de piatră, se află chiar la drum. O jumătate adăposteşte oficiul poştal, altă jumătate,  biblioteca cu o singură cameră. (Situaţie foarte cunoscută  prin părţile noastre). Cea mai apropiată librărie se află la  două ore distanţă. Bibliotecara, Rachel Reynolds lucrează de patru luni. Scopul care şi l-a pus este să facă din bibliotecă un centru unde oamenii să vină pentru  a învăţa. Ea se recomandă nu numai ca bibliotecar, dar şi curator. Prima sarcină? Verificarea şi filtrarea colecţiei. Bibliotecara este mirată că nu găseşte în bibliotecă Odisseia. Nici o bibliotecă din reţea nu dispune de acestă carte, care potrivit ei ar trebui să fie în fiecare bibliotecă.

Biblioteca primeşte lunar doar 200 de dolari pentru cărţi şi consumabile. În asemenea condiţii, bibliotecara foloseşte  mediile sociale pentru a strânge, de la populaţia din zonă, donaţii pentru bibliotecă. Deja a adunat în jur de 1000 de cărţi noi. Ca şi alte mii de bibliotecari din spaţiul rural, ea încearcă să cultive conştiinţa de  comunitate, să promoveze instruirea, să conecteze comunitatea izolată cu restul lumii.

În comunităţile mici bibliotecile publice sunt unicele locuri unde oamenii vin să acceseze tehnologiile, internetul , să completeze aplicaţii pentru a căuta o slujbă, să continue să înveţe, să socializeze.

Filiala Myrtle este deschisă doar trei zile pe săptămână. În timpul scurt de când lucrează, dna Luster a început să extindă serviciile oferite de bibliotecă: a găzduit vânzări de copturi, târguri de carte, organizează săptămânal timpul poveştilor pentru copii. Participă în diverse activităţi comunitare.

Unul dintre utilizatorii fideli ai bibliotecii, Blake Brooks, un băieţel de 10 ani, până a descoperi bibliotecă, îi plăcea să sape şi să caute vermi sau  gândaci. Acum acesta coboară din autobusul  şcolar direct la bibliotecă, termină temele pentru acasă …şi citeşte. Spune că-i place să se imagineze  eroul  cărţilor pe care le citeşte. În aceste zile la bibliotecă îl aşteaptă o carte groasă de culoare verde – The Hobbit de J.R.R.Tolkien. Băiatul n-a auzit anterior despre ea. Pentru  Blake  începe o nouă aventură.

O bibliotecă cu un minim de spaţiu, minim de resurse, minim de servicii, dar probabil maxim de atenţie , grijă şi comasiune pentru membrii comunităţii încearcă să-şi păstrează identitatea.

Un articol simplu, cald despre o bibliotecă mică din spaţiul rural. De unde atunci atâta interes?  Probabil, de la faptul că oamenilor le pasă de această instituţie. Biblioteca publică este un bun făurit împreună, care aparţine tuturor. Este moştenirea locală care se transmite urmaşilor, este darul comunităţii pentru generaţiile care  vin. Grija bibliotecarului pentru aceste bunuri este oglinda respectului pentru membrii comunităţii care contribuie la  crearea lor. Biblioteca este locul unde toţi sunt egali,   unde oamenii se bucură de libertate.  Libertatea de a citi, libertatea ideilor, libertatea comunicării.  Nu înzădar în Regatul Unit în apărarea bibliotecilor se pronunţă nu numai utilizatorii, dar şi persoane care nu sunt încă utilizatori. Ei consider că biblioteca trebuie să stea acolo unde-i este locul pentru timpul când vor avea nevoie de serviciile ei.

Articolul în întregime poate fi accesat pe:http://clubbib2.wordpress.com/articole-traduceri

Vera Osoianu