”Singur în fața dragostei”

”Era un bărbat sub treizeci de ani, probabil înalt (mai târziu m-am convins de justețea presupunerii), de o frumusețe rară. Una din acele frumuseți pe lângă care treci fără să le observi imediat, dar de care nu te poți rupe, odată observându-le.”

”Nu vreau să par altfel decât sunt, dar într-adevăr citesc puțină, cum să-i zic… beletristică. Mă enervează uneori prea multa ei asemănare cu viața, iar uneori mă scoate din sărite siropul pe care-l servește drept viață…”

”Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit, și am întâlnit mulți oameni, s-au străduit întotdeauna, de îndată ce aflau că am meseria scrisului, să-mi comunice istoria vieții lor ca un fapt excepțional, inedit, ce merită a fi descris. Nici nu vă imaginați ce uriașă piedică în drumul spre oameni e amănuntul acesta! Banal, dar adevărat: oamenii trebuie examinați dinăuntru; când încep confesiunile, oamenii pot fi cunoscuți doar din afară.”

”Și în general părea destul de înfiptă.”

”Geamantanul începuse să prindă greutate ca și oamenii pe care abia începi să-i cunoști.”

”… un bărbat de-o frumusețe să-ți stea ceasul.”

”…n-aveam un chef să leg prietenie cu ea: mă apăsa o experiență prea bogată…”

”Ce mă interesa că se dovedise a fi ceva mai inteligentă decât mi-o imaginam, mai frumoasă decât îmi păruse și mai înțepată decât o clasificasem? Să fie sănătoasă!”

”Parcă puține flori avem noi aici care nu știu să înflorească, și tare le-ar trebui grădinari! Am zis alta la început, dar vorbele celea cu moda euașa le-am înțeles cu mintea mea, că nu de modă-i vorba, ci de viața ce-o duce țăranul: că de avut au acuma toți, dar de folosit ce au – nu știu!”

”Fiecare om are dreptul la o prostie în viață.”

”Și o dragoste de copil – nu, un dor de dragoste, niciodată trăit, dar purtat mereu din an în an, din vis în vis, ca o nepotolită sete de împlinire, dar și ca o pedeapsă nemeritată.”

”Luasem între timp obiceiul să spun oamenilor tot ce cred despre dânșii. Încă nu știam că într-o luptă e bine întotdeauna să ai și rezerve.”

”Se zice că ideile și părerile unei femei reprezintă întotdeauna pe cineva. Când întâlnești o femeie deșteaptă, află cine e soțul sau prietenul ei. Mă întrebam pe cine reprezintă căpșorul acesta îmbuibat cu o întreagă colecție de chestii inteligente. Nu din alte pricini. Dintr-o pură curiozitate. Și bărbații pot fi curioși.”

”Ai fost crud, pentru că tinerețea e crudă. Azi ai fi procedat altfel…”

”Cândva, în adâncurile de nepătruns ale timpului omenirea s-a născut fericită. A făcut-o nefericită credința. Și eu credeam.”

”Nu e nimic mai păcătos să aștepți. O fată, o viață mai bună, un tren, un pahar cu bere, un ”da” sau un ”nu”… Și trebuia să aștept…”

———————————————

”- Nu-i rău pentru un gazetar, râse brigadierul. Vânătoarea asta te odihnește și te face mai bun. Iar gazetarii îs oameni răi.

- Răi, pentru că ne grăbim. Toți oamenii care se grăbesc sunt răi ori, mai degrabă, înrăiți.”

———————————————-

”Oamenii nu trebuie mințiți. Dar și adevărul trebuie spus la vremea lui! Și un adevăr poate avea efectul unei minciuni, când pică în mâini nedibace…”

”- E un băiat bun, zise. E foarte superficial, prea se joacă de-a viața. N-a avut ocazia să dea cu nasul în ea… Te miri, probabil, Radule, vorbesc așa mai mult să mă controlez decât să afirm. Când e un sentiment la mijloc, adîugăm mult din noi celui pe care îl iubim, și într-un fel ne iubim pe noi înșine…”

”Tăceam. La ce-aș fi contrazis-o? În chestiuni de astea e periculos să fii consilier chiar ție însuși… Eu personal m-am ciocnit de dragoste altfel, fără prea multă filosofie, și acum, când încerc s-o recapitulez și s-o desfac bucățică cu bucățică, abia îmi dau seama că n-am ce înțelege din tot ce-a fost. E un proces mult prea simplu, probabil, ca să-l putem pătrunde atât de ușor și de cele mai multe ori luăm drept dragoste cu totul altceva.”

————————————————-

”- Ai iubit vreodată, Radule?

- Dac-am iubit? Da. Adică nu. Adică nu știu. Și dac-aș fi iubit?

- Voiam să știu ce om ești.

- Aș putea să inventez povestea unei dragoste uriașe!

- Perfect. N-ai putea inventa altceva decât ce-ai fi trăit ori ai fi dorit să trăiești!”

—————————————————-

”Dar i-a seama: nici propria ghindă nu răsare la rădăcina ta. E umbră… Și trist… Atât de trist!…”

”Nu știam de ce. Îmi plăcea? Da, îmi plăcea. Era, probabil, femeia aceea pe care ar fi trebuit cândva s-o întâlnesc. Dar nu mă pregătisem s-o întâlnesc. Și nici nu mă străduiam s-o întâlnesc. Și în care nici nu credeam. Ori mă străduiam să nu cred. Ori poate nici nu era femeia aceea… Nu știu de ce. Nu înțelegeam nici eu.”

”Ce aveam să-i spun dac-aș fi strigat-o sau aș fi ajuns-o din urmă? Că mi-e dor de un om? Nu-mi era dor de nici un om. Nu-mi era dor nici măcar de mine.”

”Totuși viața înseamnă puterea de-a ne uimi și a ne încânta de noi înșine.”

”În fața unei dezamăgiri e bine să fii singur.”

”E o fată prea deșteaptă, una dintre cele mai mari nenorociri ale unei femei frumoae.”

”De ce mi-ai spus că o să am mult de luptat? Ce-ai vrut să spui? Oare e o luptă mai grea decât să lupți cu tine însuți? Și dacă te birui, dacă reușești să te învingi, ce altă luptă poate părea mai grea?”

”Să mă ierți? De ce să mă ierți? Eu m-am iertat, și mai mult n-are nimeni dreptul să mă ierte sau nu. Pentru că nimeni nu mă poate ști și condamna așa cum eu singur o pot face… Am crezut că viața începe de la capăt cînd îți poți lămuri scopul ei. Dar nu mi l-am lămurit. Am confundat scopul cu mijloacele… Am nevoie de tine! Tu mă poți ajuta acum. Nu mă lăsa singur în fața dragostei. Nu mă lăsa singur cu mine însumi… Am să mă mint iar. Și am să mă pierd.”

——————————————————————————————————————————–

Aurelia Busuioc, ”Singur în fața dragostei”