Femeile mele

Femeile mele sunt minunate. Toate.
Ele pot iubi.
Bărbatul ales sau acceptat. Fățiș sau în taină. Obsesiv sau cu o ușoară nonșalanță. Ca dat sau ca opțiune.
Roadele vii a pîntecelor lor. Cu intensități care depășesc adorația. Cu devotament lipsit de umilințe. Ca prelungiri a ei și a lui. Ca tot care sparge eul după primul strigăt.
Părinții. De aici și de dincolo. Iubesc vinovat după ce înțeleg cum au fost iubite. Marcîndu-și maturitatea transferînd grija de ei pe umerii lor. Cu dor și cu regrete.
Ele sunt grijă. Prin pas grăbit și brațe primitoare. Prin casele lor ce le trădează personalitatea și le împrumută mirosul. Prin mîinile ce unesc totul în ceva bine ordonat.
Ele sunt cuvinte. Strigate cu glas tremurînd de emoții sau lăsate să fie ghicite. Aranjate în replici, monolguri, discursuri inteligente, …folosite uneori la bîrfit plăcut. Întinse pe foaie, tapate, citite, publicate, citite, rosite, țipate. Șoptite… Cuvintele lor aproape de fiecare dată au nevoie să fie ascultate.
Ele sunt gînduri. Grele sau pustii. Analize făcute în sigurătate sau alături de încă o gînditoare. Ele pot fi idei. Idei ce devin așa de lensne stil de viață…ce poate fi schimbat atît de ușor după…
Ele sunt perfecționiste. Oarecum fiecare dintre ele. Sunt mereu sigure că între oamenii ei poate fi mai bine, la bucătărie mai bun, în oglindă mai puțin sau mai mult, la chip mai frumoase, în bibiliotecă mai multe cărți citite, în colecție mai multe diplome, la seviciu un pic mai sus, în suflet mai multă împăcare, mereu mai bine.
Femeile mele sunt zîmbet, lacrimi, experiențe, lecții învățate, intelect, rezultate, căldură, familie, temeri, îngăduință, răbdare, răceală, milă, bunătate, ură, uitare, simplitate, nuri, nebunie, calm…ele pot fi atăt de diferite…deși aproape de fiecare dată ele sunt dragoste. În forme diferite.