Azi una m-a chiar îngrozit. Nu e tocmai prietenă, doar prezentă pe lista mea lungă de pe YahooMessenger. A început ca un flirt, apoi a degenerat “cochetăria” în atacuri dure, injurii ca la uşa cortului, apoi m-a asigurat că totul a fost o glumă şi că sunt “un baiat de treaba, care lupta pt dreptate”. Ieri, cam după acelaşi scenariu, am discutat cu cineva pe care o nunosc mai mult decît pe web, insista să intru pe Curaj.Net, să-i dau replică. M-am bucurat că a început să citească şi chiar să scrie pe situl cela. Dar am găsit-o în “off side”, înjura şi ea public, semnînd curajos cu pseudonim. Ba mai mult, a început să incite la violenţă, să trateze pe unii dintre interlocutori cu dispreţ nedemn de o fiinţă umană, femeie şi încă una educată. A propus chiar să i se i-a capul unuia care se declară de orientare sexuală netradiţională şi asta m-a oripilat. Oare ce-ar fi să-i interzicem sau batem cu pietre pe cei care vorbesc despre “asta” pe web, sau pe cei care n-au facut niciodată sex. Ea se pare că în această ultimă ipostază e printre minoritatea de fete trecute de 20, încă fecioare, dar de la asta isterice şi iresponsabile, dacă n-o fi chiar cu preferinţe altfel şi ea… O a treia femeie, chiar foarte apropiată şi cunosctută, colegă de activism şi curaj, m-a dat ieri gata cînd a scos o ţigară şi a chiar fumat-o. Apoi încă una, şi încă una, cu un aer că face lucruri normale, curajoase. Toate cele trei incidente m-au dezamăgit deopotrivă de tare, şi mă doare mai tare că au avut loc cam toate odată, semn că lucrurile nu prea sunt întîmplătoare.