“all men must serve”

Deci, am finisat şi cele din urmă 2 romane din seria “A Song of Ice and Fire” de George R.R. Martin. Îmi pare bine că am făcut această pauză între primele 3 cărţi şi ultimile, deoarece, anume aceste două se diferenţiază de ce a fost pînă acum şi l-a ridicat pe Martin în ochii mei. Înainte de a arunca cu ouă stricate în mine, gîndiţi-vă că este doar o părere şi vorbind anumite lucruri, le zic, deoarece întradevăr am cu ce compara. So…

După părerea mea, Martin a realizat anumite schimbări esenţiale în ultimile romane:

Ele au fost diferenţiate după teritorii dar nu şi după timp, astfel micşorînd numărul de personaje într-un roman, oferindu-i fiecărui mai multe POV-uri.

Au fost introduse POV-urile unor personaje… să zicem aşa, de planul doi, care au permis realizarea unui tablou mai amplu a întregii istorii.

În fiecare POV se face o legătură mică, dar foarte însemnată cu acţiunea ce se petrece în alte circumstanţe. Astfel nu uiţi ce se întîmplă într-o anumită situaţie, pînă ajungi să citeşti din nou despre ea.

Martin a diferenţiat şi conturat mult mai bine fiecare storyline. Deci nu ai impresia că citeşti o poveste haotică.

Aceste schimbări au permis o pătrundere mult mai adîncă în esenţa istoriei, o legătură mai trainică cu personajele şi pe alocuri, au trezit şi anumite ataşări faţă de unele. Desigur că se citeşte mult mai interesant şi mai uşor. Au fost adăugate mult mai multe scene de acţiune, dialogurile m-au pătruns mai adînc, iar anumite schimbări de anturaj au fost cu adevărat neaşteptate. Eu zic BRAVO Martin! Mi-au plăcut mult aceste 2 romane dar vorbind despre serie la general…

Toată treaba asta putea fi scrisă mult mai scurt!!! O mulţime de descrieri, nu zic scene, anume descrieri inutile de îmbrăcăminte, mîncăruri, gînduri, care în mod normal nu cred să apară în mintea unui om în anumite circumstanţe, sau care puteau fi uşor omise, fără nici un regret. Nici nu mai zic de numele de familii care îţi încarcă creierul şi n-au nici o valoare. Cîte din ele le-aţi memorizat, dacă să fim cinstiţi? Martin a realizat un lucru imens, sunt de acord, dar citind romanele sale, am avut impresia că el se pierde în propriile gînduri. Doreşte să expună foarte multe dar nu ştie cum s-o facă. Martin s-a ridicat la un nivel foarte mare, dar nu-i face faţă, în modul în care ar trebui.

Da, cărţile sale au cîştigat anumite premii, dar la urma urmei nu are importanţă acel premiu, e importantă părerea cititorului. Un scriitor adevărat trebuie să înţeleagă acest lucru. Şi dacă să fim sinceri, priviţi şi alte romane care se aflau în competiţie, pentru a înţelege că Martin nu este la un nivel suprem, doar unul mai înalt ca alţii.

Se zice că mai trebuie să iasă 2 romane. Sper, sper foarte mult, şi sper că Martin o să ne uimească cu noi realizări. Dar cum poţi dezlega tot mosorocu acesta pe care l-a împletit Martin, în 2 cărţi, în special cu ritmul lui – n-am ideie.

Iar la fine, dacă ar fi să compar romanele cu ecranizarea realizată pînă la moment, o să-i dau un + mare acranizării. Desigur că au fost omise multe lucruri, chestii pe care le consider destul de importante, dar acele descrieri despre care am vorbit şi care atît de tare încarcă aceste romane, lipsesc în ecranizare, aici s-au păstrat omploturile, luptele, acţiunea. Anumite scene din carte sunt redate mult mai efectiv. Iar toată istoria dată se priveşte mult mai uşor şi mai interesant decît se citeşte.

Nu-mi pare rău că am citit această serie şi aştept cu nerăbadre continuarea, doar că am acest sentiment, că puteam petrece acel timp după ceva mai interesant…