Puteţi să mă susţineţi sau să-mi daţi un dezacord total, dar în societatea modernă, cuvîntul “prieten” a devenit ceva simbolic. O etichetă pe care cu uşurinţă o prindem sau o scoatem pe cine şi de pe cine dorim, cînd dorim şi cum dorim. Însăşi conceptul “prietenie” după DEX subînţelege un “sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.”. Dar să fim sinceri, puţini oameni care îşi fac prieteni după conceptele date. Pentru noi “prieten” înseamnă să dai like pe facebook, să pui 5 pe odnoklasniki, să scrii un comentariu pozitiv la poza cuiva, să pui de băut cînd ieşiţi cu gaşca sau să fii gata să împrumuţi bani cînd ţi se cere, să zici cuiva cît de bine-i stă în haina nouă chiar dacă arată teribil, să nu suni dacă ai nevoie de ceva şi să susţii orice prostie propusă. Cînd aud în timpul cerţii fraze de tipul “te şterg din prieteni” sau “ce fel de prieten eşti dacă nu mi-ai pus notă la fotografie”… OMG! În societatea noastră o prietenie durează mai puţin decît un act sexual.

Spuneţi sincer cîţi prieteni aveţi în reţelele de socializare, o sută, două sute? Trebuie să fiţi popular al naibii. “Nu-l cunosc dar am învăţat într-o şcoală”. “N-am vorbit cu ea de 5 ani dar n-o şterg din prieteni.” “Nu voi vorbi cu ea niciodată dar e fierbinte fata.” “Îl adaug în prieteni, poate o să-mi scrie primul.” Arată foarte penibil, nu credeţi? Cu cîte din aceste persoane puteţi discuta serios, împărţi o bucurie, o nenorocire? Cu cîte din aceste persoane puteţi petrece timpul fără să vă fie frică ca el sau ea să povestească cuiva tot ce a văzut sau a auzit? Gîndiţi-vă că mulţi aţi avut prieteni “adevăraţi” în curtea casei, la şcoală, colegiu, universitate, prieteni ce au fost uitaţi îndată ce aţi trecut mai departe. Şi eu am avut dar sunt şi cei care mi-au rămas prieteni necătînd la tot ce a fost. Dacă aţi sta doar 5 secunte să vă întrebaţi: “Ce înseamnă pentru mine un prieten/prietenă adevărat?” Puteţi să vă treziţi că nu aveţi nici unul. De cîte ori ziceţi că ieşiţi în oraş cu orietenii, nu staţi pe gînduri niciodată cîţi din ei v-ar ajuta la nevoie sau v-ar susţine întrţo situaţie prblematică. Îmi aduc aminte un TV Show în care era un dialog de tipul:

- Trebuie să ne facem prieteni noi.

- Dar eu em 234 de prieteni pe facebook!

- Tu nu cunoşti personal nici pe unul din ei.

- În asta şi constă toată frumuseţea.

Consider că zicîndu-i unei persoane “prieten”, îi asumi o anumită responsabilitate, în caz că-l consideri un prieten adevărat. Şi evident îţi asumi şi tu o responsabilitate oarecare, deoarece prietenia este o chestie reciprocă. Nu trebuie să juri că bei marea pentru cineva dacă nu eşti în stare s-o faci cînd vine timpul, vorbind la figurat desigur. Iar dacă staţi să mă întrebaţi pe mine, cred că un prieten adevărat ascultă, un prieten este alături atît la bine, cît şi la rău, un prieten îţi va spune adevărul în faţă chiar dacă va şti că nu-i plăcut, un prieten adevărat va simţi că poate avea încredere în tine. Eu cunosc această prietenie, sper s-o găsiţi şi voi, iar dacă o faceţi, n-o pierdeţi.