Duminică am fost iar la lacul verde. Așa îl numesc eu pentru că strălucește în toate nuanțele de verde în apusul sfios de soare: de la verde de urzică proaspătă pîna la verde umed de castan. Ador să stau așezată pe un dig de lemn ce se leagănă ușurel sub pașii vreunui iubitor de verde ca mine.Să urmăresc cum vîntul suflă în vălurele răcoroase, licăririle slabe de apus se oglindesc în apă, iar firele invizibile de paiangen prind ultimele raze de soare ca să se prefacă în ațe de aur.Verde proaspăt aiciVerde umed aiciVerde în albastru de seară aiciVerde topit în apa aiciAhhh, și lebedele bineinteles. :) O familie din zece membri. Dar vai cît sunt de caraghioase cînd eleganța lor plutitoare se transforma în pași tereștri.O lebădă n-ar trebui sa-și arate niciodată picioarele :)))))Dacă nu vă vine a crede tîț aici să vedeți mama lebădoaică.