Am avut aşa:o clădire luminată cît să-ţi vină să o mîngîio stea clipocindun woody harrelsonmă miram în gîndul meu cum legumizarea şi boala spiritului stîrnesc hohote de apărare. Ca şi cum te-ai uita în oglinda întoarsă. Dar să nu ne luăm prea în serios.o piesă bună, fără stridenţe (Alegerea lui Alexandru Sutto - cu ş, cu s, cu ţ, nu o să ştim, probabil cu toate).dar poate că o fi avut ea stridenţe, însă aerul de vară şi un fluture aiurit...oameni frumoşi care stau ziua în vizuinile lor sau camuflaţişi o stranie detaşaretoate cele patru cărţi pe care le-am început încep ridicolcred că nu-i bine.