Gelu a avut și are două patimi. Prima din ele este tancul. Mai corect -  a fost, fiindcă și - a facut deja datoria în această ramură a vieții foarte reușit, ajungînd la gradul de colonel. A trecut falnic și prin cariera profesionistă, și prin socialism, și prin Revoluție, și prin „după Revoluție”...  Au fost de toate.  Patima tancului și - a vindecat - o total, o dată cu eșirea la pensie. 
   A doua patimă, cea de ne vindecat, a fost și este femeia fumoasă în general și rusoaicele în deosebi. Nu a trecut nici odată indiferent pe lîngă aceste bijuterii ale Creației Divine și a contribuit cu toată ființa sa la prosperarea lor interioară și exterioară. Și mereu continuă să contribue cu ce poate: unde cu un compliment, unde cu o flatare, cu o gratulație, o floare, o plimbare sub clar de lună cu o strângere de mână, o îmbrățișare pe o bancă în parc sub adierea vântului și foșnetul frunzelor...
    Rusoaicele însă, sau cel puțin cele, care seamănă cu ele, și acum îi aprind foc sub călcîe, de uită cîți ani are. Păcat că ele asta nu i - o trec cu vederea... Eh... să se mai intoarcă odata roata și să o mai întîlnească iar pe Natașa aia din anii tinereții, pe care nu o poate uita nici acum...Offf...ce opturi mai făcea!
   În prezent Rusia cu rusoaicele ei frumoase s - au depărtat și doar femeile din pătimita Basarabie cu frumusețea lor inconfundabilă îi mai reamintesc de ele...  Nu își poate lămuri nici el, de ce multe din româncile basarabence, care nu au sânge rusesc, - vorba aia: nici în clin nici în mânecă, seamănă atît de mult cu celea, pe care nu le poate el uita.
   Își mai aminteșete Gelu adeseori și de o altă Natașa, că chiar așa o chema. Avea vre - o 32 de ani și era splendidă. Mică de statură, abea de îi ajungea lui până la umăr, blondă cu ochi albaștri, cu un corp superb.  Pe unde o fi fiind oare acum?... dar la sigur, că nu acolo, unde a întâlnit - o el.
   ... Era vara lui 1988 și vre - o 6 familii de ofițeri români au mers în Berlinul de Est, în fosta capitală a fostei Republici Democrate Germane, să își petreacă concediul. Gelu era cel mai tînăr dintre ei și de ani, și în grad. Era căpitan, comandant de regiment, bărbat în floarea vârstei de 36 ani, deștept, curajos, fierbinte și neastîmpărat.
   În Berlin își petreceau liber vacanța mulțime de ofițeri din țările fostului Pact de la Varșovia, însă ofițerilor români li s - a dat ghid, care a fost cu ei pe tot parcursul concediului. Era un maior de la Ministerul Apărării al fostei Germanii Democratice, Ghenrih, un bărbat cam de puțin peste 40 de ani.
   Ghenrih o avea de soție pe splendida Natașa, o rusoaică frumoasă, care îți sucea mințile exact cum o priveai. Probabil, așa se întâmplase și cu bietul Ghenrih, dragoste la prima vedere. El avusese sotie și fiu, pe Berta și Hans, dar i - a lăsat pentru frumoasa Natașa, care pe lîngă frumusețe, mai poseda și o cultură deosebită.
   Gelu avea mare bătae de cap,cum să facă să se apropie mai mult de Natașa. Era imposibil și totuș el a făcut tot ce se putea la acel moment, din acel imposibil.
   La una din vizitele la Turnul Televiziunii Germane, chiar la intrare, Gelu își dădu seama, că acu îi acu. La salutare el împinse așa, ușor,nevăzut, aproape nesimțit, mâna Natașei în sus și Natașa îi răspunse pozitiv. Ea îi întinse lui Gelu mâna să i - o sărute, necătînd la faptul, că după tradiție în Germania nu se sărută mâna la doamne.      Acea sărutare ar fi durat o veșnicie, dacă soția lui Gelu nu i - ar fi aruncat pe nevăzute o replică:
   - Ce faci, aici nu se sărută mâna la doamne, suntem în Germania!
   - Eu sărut după obiceiul Rusiei, că doamna e rusoaică, - îi răspunse el soției.
   Gelu triumfa în sinea sa, fiindcă numai cînd ajungea rândul la el, Natașa ridica mâna pentru a - i fi sărutată.
  ... Atîta a fost și a fost frumos, de îi înferbântă amintirea și acum sânjele în vine.
   Ce e drept, e drept, din prea mare tensiune pentru pasiunea neîmplinită, a sărit un pic bariera permisă și la acea întîlnire a spus mai multe decît trebuia. A spus niște lucruri, care după parerea lui Gelu se vor întîmpla cu România și cu toate țările socialiste. Nu că ar fi știut el ceva, pur și simplu încă înainte de a eși din țară l - a enervat faptul, că a căutatt două zile prin tot Bucureștiul merinde pentru toată familia sa în concediu și nu găsise nimic. A cumpărat în schimb suvenire, pe care le -a vîndut în Berlin, ca să cumpere acolo pe banii scoși vin românesc foarte bun și foarte ieftin, și diferite fleacuri . Nu avea cu nimeni nimic, dar fiind băiat deștept, înțelegea,că așa situație în țară nu mai poate dura mult. 
   Ghenrih nu era de acord, el considera, că sistemul socialist va domina veșnic. Ce au considerat ceilalți doi colonei români de la masă, care au auzit convorbirea, Gelu nici azi nu  știe. A înțeles însă cînd a ajuns în țară, că unul din ei la sigur era de aceiaș părere cu Ghenrih, fiindcă l - a turnat la securitate. 
   La întoarcere, pe aeroportul Otopeni îi aștepta mașina, care i - a dus direct la minister, unde generalul Ceaușescu i -a atenționat să nu se mai repete nicăeri libera exprimare de la restaurantul din Berlin. Da...generalul Ilie Ceaușescu, după opinia lui Gelu de atunci și de acum, era pâinea lui Dumnezeu. 
   Acest mic incindent nu a putut șterge splendoarea superbei Natașa din pasiunea colonelului Gelu.
   El a a iubit,iubește și va iubi femeile frumoase, mai ales dacă ele seamănă cu rusoaicele din viața lui.