Flux, ediţia de vineri Nr.200899 din 06 iunie 2008 Jurnalul de ştiri de la EU TV ne prezintă un tânăr elegant şi carismatic, cu voce plăcută, Dumitru Mişin, care nu se mulţumeşte a fi un simplu cititor de ştiri.- Pentru început, o să te rog să faci o mică prezentare pentru cititorii noştri: data şi locul naşterii, studii, hobby-uri şi pasiuni, activităţi anterioare, de când prezinţi jurnalul de la EU TV - Sunt născut pe 3 ianuarie 1983, în Chişinău. Am absolvit Facultatea de Istorie şi Psihologie a Universităţii de Stat din Moldova, iar în prezent îmi fac studiile în Drept, la Universitatea de Studii Europene din Moldova. În timpul liber sau ce mai rămâne dintr-o zi de lucru, fac puţină lectură, în special răsfoiesc dicţionarele enciclopedice sau scriu. Fotografia este încă unul din hobby-urile mele. E o plăcere deosebită să prinzi lumea înconjurătoare în instantanee fotografice. Cei care o practică ştiu despre ce vorbesc. Cât despre activităţi anterioare, am făcut câţiva ani de radio la postul naţional, am mai făcut presă electronică şi scrisă. Prezint jurnalul de week-end împreună cu Viorica Jurcă din 24 mai. Până la această dată, formatul ştirilor de la sfârşit de săptămână era împreună cu Ana Smolniţchi. În formula cu care telespectatorii s-au obişnuit iniţial, vom reveni în toamnă.- Cum ai ajuns în televiziune?- Probe. În fiecare televiziune, de la noi sau din lume, există, mai mult sau mai puţin, aceleaşi reguli, rigori şi criterii pe care trebuie să le întruneşti. Sunt oameni care ne-au selectat pentru această postură. Sunt „zidarii” intelectuali ai televiziunii, care caută să dea naştere unui produs de calitate pe piaţa media din Moldova. Când a apărut postul de televiziune EU TV, pe atunci cu anexa „Chişinău”, nu mi-am imaginat că viitorul îmi va rezerva această ocazie. O experienţă, dar puţin similară, am avut-o la postul naţional de televiziune, în cadrul unui proiect al doamnei Ecaterina Bălan. Proiectul a murit odată cu schimbările care au avut loc în această instituţie. Astăzi, EU TV are acoperire aproape în toate raioanele ţării, iar eu sunt fericit să particip, împreună cu toţi colegii mei care lucrează în fiecare minut din zi şi de noapte, pentru a aduce telespectatorului ştiri şi emisiuni de calitate.- Cum e să fii „în faţă”, la vedere, prezentând şi răspunzând de lucrul unei întregi echipe, expunându-te criticilor şi laudelor, unei atenţii sporite?- Ceea ce se întâmplă în timpul transmisiunilor în direct este un lucru fantastic. Şi nu pentru că suntem nişte chipuri care apar pe sticla televizorului ne face să ne simţim bine, dar pentru că de noi depinde cât de bine ne facem ascultaţi de către telespectator. El este consumatorul de ştiri şi are tot dreptul să schimbe în orice moment postul. Noi încercăm să-l facem să uite de telecomandă şi să revină de fiecare dată la ediţiile noastre de ştiri. Un prezentator de ştiri nu este o maşinărie automată de citit. Pe lângă Monitorul de week-end, mai sunt şi redactor la emisiunile „Epicentru” şi „Post-Factum”, iar când este cazul merg şi în teren. Este loc şi de mai bine, cu toţii suntem conştienţi că un lucru bine făcut este apreciat atunci când la îmbunătăţirea lui se lucrează continuu.- Te recunoaşte lumea pe stradă deja?- Poate. Nu mi s-a întâmplat nimic neordinar. Nici pe stradă, nici în altă parte. Televiziunea nu este un paşaport de vedetă. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, indiferent de ocupaţie sau funcţie deţinută. Sunt un om simplu şi aşa îmi place să rămân.- Care sunt avantajele şi dezavantajele activităţii tale în televiziune?- Munca într-o televiziune oferă multe atuuri. În primul rând, prezenţa într-o lume plină de dinamism. Niciodată nu mi-a plăcut monotonia, iar aici sunt departe de ea. De asemenea, contactul permanent cu lumea, cu oamenii care creează evenimente. În schimb, cel mai mare dezavantaj este că televiziunea este un mare consumator al timpului liber. Cu toate acestea, încerc să nu uit de celelalte activităţi şi ocupaţii pe care le am, dar mai ales de prieteni, pe care îi văd destul de rar.- Ai modele în acest domeniu?- Nu am un model anume. Fiecare dintre prezentatorii cunoscuţi publicului s-au remarcat printr-un stil propriu, pe care şi l-au identificat muncind zi de zi. Modelele sunt repere în această meserie, iar imitaţiile sunt de cele mai multe ori încercări nereuşite de a ieşi rapid în faţă. Urmăresc îndeaproape ştirile posturilor internaţionale de televiziune, britanice în mod deosebit, dar şi româneşti, şi ruseşti, însă nu aş putea să dau un nume, pentru că nu există numai unul.- Mai ai emoţii? Cum le faci faţă?- Emoţii sunt, plăcute. E firesc să le ai, însă nu trebuie să te stăpânească. Trebuie să le controlezi pentru o mai bună concentrare şi pentru a transmite un mesaj clar, bine structurat şi uşor de asimilat pentru public. În studioul de emisie eşti faţă în faţă cu o lume întreagă, este o mare responsabilitate în faţa celui care le comunică ultimele ştiri. În plus, munca depinde de felul în care noi doi reuşim să creăm un tandem plăcut de prezentare. Sunt ştiri de week-end, gândite în acest fel pentru a fi privite în voie, lejer. Totuşi, în spatele camerelor de luat vederi sunt zeci de oameni care lucrează pentru ca noi să nu ne facem emoţii în plus.- Te rugăm să adresezi un mesaj cititorilor ziarului FLUX- Fiecare dintre noi îşi doreşte să fie fericit şi să aibă bani, să fie sănătos şi baftos. Pe lângă acestea, le doresc şi să se simtă utili şi indispensabili în lucrul pe care îl fac. Să fie mereu alături de noi, să ne urmărească, pentru că vom avea multe de oferit în continuare.Interviul a fost realizat de Liliana POPUŞOI