Nu vreau sa scriu asa: "Chiar exista extraterestri sau omuleti verzi cenusii" sau mai stiu eu cum, pentru ca multi au facut asta doar pentru rating, daca intelegeti ce vreau sa spun, Ei bine de ce scriu acest post? simplu articolele din acest blog se bazeaza pe evenimentele, curentele de zi, Daca la zi a fost emo am scris despre ei, daca era o alta barfa sau altceva important sigur gasiti pe blogul meu, pentru ca eu despre asta scriu (sorry tastez). Iata ca la zi sint omuletii verzi, se zvoneste de ei din ce in ce mai des, Sa tastam cite ceva si despre ei "extraterestri", opinia publica inclina mai mult spre inexistenta lor. Dar cum in fiecare opinie exista si una adversa, aceea care spune ca exista si ei au dovezi care au o relevanta advarata. Ele ar fi obiectele zburatoare la altitudini foarte mari si cu o viteza super sonica neidentificate, "OZN" intr-un cuvint. Proaspetele anchete si evenimente in care au fost desoperite asa zisele OZN-uri inclina balanta. Eu tind sa cred ca In univers poti sa te astepti la orice dar asta e cam prea mult. Si cum ziceam niste OZN-uri se pare ca dau cite o tura sa-si vada fratii pamanteni, Mai jos o sa va enumar citeva cazuri de acest fel. Sau povestea OZN-urilor. Cum a inceput povestea Marturiile despre evenimente ciudate care ar avea loc in vazduh nu sunt specifice numai secolului XX. Unii ufologi (de la UFO, OZN in limba engleza) – superentuziastii, cei care nu doar cred in existenta OZN-urilor, ci si strang absolut toate informatiile din domeniu, pentru a le cerceta – afirma, de exemplu, ca rotile galbene descrise intr-un text biblic apocrif al Cartii lui Ezechiel (scrisa acum 2.600 de ani) ar fi, evident, farfurii zburatoare. Totusi, publicului larg i-a fost atrasa atentia asupra fenomenului de-abia pe 25 februarie 1942. In dimineata acelei zile, un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angeles-ului, iar US Army a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana a orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras 1.400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nici pe naiba si zboara nestingherit deasupra orasului, pentru ca, dupa cateva minute, sa se inalte deasupra norilor. Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de catre comandantul radarului, in care acesta marturisea ca a dat alerta intrucat 14 „avioane neidentificate de mari dimensiuni au aparut brusc in proximitatea Los Angeles-ului si unul chiar in oras.“ Spre deosebire de britanici, oficialii americani nu au avut decat un generos „no comment“ in aceasta chestiune. Un incident celebru La cinci ani de la misterioasa aparitie din Los Angeles, au avut loc o serie de evenimente care au fixat pentru totdeauna locul OZN-urilor in cultura populara de pretutindeni. In iunie 1947, in timp ce zbura deasupra statului Washington, pilotul american Kenneth Arnold sustine ca s-a intalnit cu noua obiecte neidentificate care zburau in formatie, fiecare miscandu-se „asemenea unei farfurii care pluteste pe apa“. (Da, da, din declaratia acestui om s-a desprins cunoscutul concept de farfurie zburatoare.) Imediat dupa marturia lui Arnold, care a ajuns in toata presa americana, mai multe persoane au inceput sa bombardeze institutiile si ziarele americane cu rapoarte in care se semnala prezenta „farfuriilor“. Dintre acestea, cel mai bizar a fost cel venit din Roswell, statul New Mexico. Numerosi oameni din aceasta regiune marturiseau ca, in noaptea de 2 iulie 1947, au vazut un enorm disc luminos. Se pare ca acesta s-a prabusit, iar militarii americani au venit imediat si au preluat epava navei, ca si – potrivit unora – cateva cadavre de extraterestri. Nici in ziua de astazi, dezbaterea despre incidentul Roswell nu s-a incheiat. Imediat dupa ce acesta a avut loc, guvernul american se pare ca a infiintat MJ-12 (Majestic 12), un comitet de oameni de stiinta, agenti secreti si militari care au primit misiunea de a cerceta cazul. Concluziile lor nu au fost facute niciodata publice, dar, in 1994, divizia aeriana a armatei americane, US Air Force, a publicat un raport in care pretinde ca adevarata explicatie a incidentului se afla in proiectul MOGUL (proiect strict secret in 1947), care implica teste asupra unor manechine aflate in niste baloane-prototip ce ajungeau la mare altitudine, iar MJ-12 ar fi fost o farsa, menita sa distraga atentia de la proiectele speciale ale armatei. Totusi, nici macar oamenii de stiinta nu au acordat prea mult credit acestei explicatii. Asta mai ales pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat la Roswell, dupa 1947, oficialii americani au luat foarte in serios existenta OZN-urilor. Cartea albastra Ufologii aveau sa se convinga de acest lucru in 1968, cand s-a publicat un rezumat al activitatii asa-numitului Proiect Blue Book. Proiectul, desfasurat pe o perioada de 20 de ani, a insemnat colectarea tuturor marturiilor, fotografiilor si informatiilor privitoare la aparitiile OZN si analizarea lor de catre un colectiv de oameni de stiinta. Rezumatul, cunoscut si ca Raportul Condon, dupa numele distinsului fizician american Edward U. Condon, care a condus Proiectul, concluziona ca nu exista nimic de valoare stiintifica in acele marturii, ca majoritatea spun numai bazaconii si, prin urmare, ca nu are nici un rost sa se continue cercetarea farfuriilor zburatoare. Cand acest Raport a fost insusit de catre prestigioasa Academie Nationala de Stiinte a SUA, comunitatea stiintifica internationala a avut toate motivele sa „concedieze“ controversa OZN. Pana de curand, asta a fost atitudinea celor mai multi oameni de stiinta, in ciuda miilor de semnalari anuale, a altor cazuri celebre (cum a fost cel din 27 august 1980, din padurea Rendlesham, Marea Britanie) si a misterelor in care zace invaluita baza militara americana Air Force Flight Test Center Detachment 3, mai bine cunoscuta ca Area 51. Atitudinea cercetatorilor s-a mai nuantat o data cu descoperirile astronomiei contemporane, mai precis cand telescoapele (in special Hubble) au inceput sa releve complexitatea Universului in care traim. Academicienii au inceput sa se gandeasca la faptul ca pe unul dintre miliardele de sisteme solare ar putea exista, totusi, viata inteligenta. Insa, cel mai probabil, extraterestrii inteligenti se afla la mii de ani-lumina de Terra si, prin urmare, le-ar fi imposibil sa ne viziteze, in afara situatiei in care ar dispune de niste mijloace de transport FTL (faster-than-light, mai rapide decat viteza luminii). Unde sunt extraterestrii? Mai multe studii astronomice de data recenta arata ca toate sistemele solare pe care ar putea exista conditii pentru aparitia vietii, pe langa faptul ca se afla la distante uriase fata de Terra, sunt cu cel putin un miliard de ani mai batrane decat sistemul nostru. Ceea ce da credit ipotezei ca, daca in sistemele solare respective ar exista extraterestri, atunci, cu siguranta, ei ar fi mult mai dezvoltati decat oamenii. Prin urmare, ar putea folosi calatoria FTL, calatorie care – contrar perceptiei comune – nu da seama de legile stiute ale fizicii. Teoria generala a relativitatii a lui Einstein ofera cateva indicii care duc catre calatoria FTL, iar de la mijlocul anilor ’90, problema unei viteze mai mari decat cea a luminii este subiectul unor cercetari foarte serioase. Aceste cercetari au la baza fenomenul de „deformare“, creator al spatiului si al timpului (unde conceptul obisnuit de distanta nu se mai aplica). Scepticii si cei care nu cred in existenta extraterestrilor spun ca „deformarea“ presupune cantitati uriase de energie exotica, pe care nimeni nu stie cum sa o produca. Totusi, astronomia moderna stipuleaza ca aceasta energie ar fi motorul prim al expansiunii Universului si ca, prin urmare, ea isi are baza in niste legi naturale ce pot fi invatate – chiar daca fizicienii pamanteni inca nu au reusit sa le descopere. Nu acelasi lucru se poate spune despre fizicienii extraterestrilor. De asemenea, majoritatea celor care neaga fenomenul OZN spun ca pentru majoritatea cazurilor se pot gasi explicatii „reale“, iar putinele aparitii care nu se justifica in nici un fel echivaleaza cu crimele care raman nerezolvate de politie (ceea ce nu inseamna ca nu a existat un criminal). Insa, la o privire mai atenta asupra Raportului Condon, putem observa ca, pentru aproximativ o treime din cazurile de aparitii OZN raportate in SUA, cei din Blue Book nu au gasit nici o explicatie. Totodata, asumandu-si riscul de a fi ridiculizati de public, mai multi oameni cu scaun la cap (piloti civili, ofiteri, politisti, profesori si chiar preoti), care, in aparenta, nu au vreun motiv evident sa minta continuu, an de an, raporteaza OZN-uri. In plus, au inceput sa se inmulteasca acele cazuri in care martorul aparitiei este un grup considerabil de oameni, nu o singura persoana. De exemplu, cel mai cunoscut caz european: pe 30 martie 1990, politia belgiana a fost asaltata de sute de telefoane care anuntau ca un OZN in forma de triunghi se afla deasupra satului Wavre, la sud de Bruxelles. Un radar din apropiere a confirmat existenta obiectului neidentificat, la altitudinea de 3.000 de metri. Armata belgiana a trimis doua avioane de vanatoare F-16 pentru a-l intercepta, iar OZN-ul a aparut si pe radarele acestora. Evident, in momentul in care avioanele s-au apropiat de el, obiectul si-a luat zborul si dus a fost. Cum spuneam la inceput, nimeni nu a gasit o dovada incontestabila si general acceptabila a faptului ca nu suntem singuri in Univers. In fond, OZN-urile sunt obiecte zburatoare neidentificate, nu (neaparat) obiecte zburatoare extraterestre. Totodata, este evident ca printre miile de oameni care pretind ca au vazut OZN-uri sunt si cativa, nu stim cati, care spun adevarul. Iar unii dintre cei care le acorda credit si, in plus, identifica OZN-urile cu mijloace extraterestre de transport, au si incercat sa intre in legatura cu extraterestrii. Cum au facut ei asta aflati in capitolul urmator.