Puținele familii care n-au trecut printr-o astfel de experiență sunt excepțiile care confirmă regulă.
E o poveste de secole, ce are un singur deznodământ.
E ceva ce se întâmplă și la capete uitate de lume și-n case regale.
Ceva ce n-are nicio legătură cu statutul social, cu banii, cu inteligența sau valorile.
E o lege a naturii.
Cu bărbați care înfloresc alături de amante tinere, având pe conștiință imaginea soției obosite.
Cu fete care seduc doar prin forța tinereții, prin imaturitate dulceagă și decizii spontane, ce trezesc într-un bărbat spiritul de aventură.
Cu soții prinse în cotidian ani la rând, care trăiesc din inerție, fără ca să-l vadă pe cel de alături.
Vestea că cineva atentează la fericirea lor leneșă, vine ca un duș rece.
Și atunci apare un orgoliu bolnăvicios, și soția trădată începe să lupte cu arme sterpe care niciodată nu au dus la izbândă.
Cu arme care de cele mai multe ori te umilesc și te fac să apari în fața lui într-o ipostază jalnică, cea de femeie disperată.
Toți bărbații știu că o astfel de relație nu durează, pentru că n-a durat nici la tata, nici la colegul de serviciu și nici la prietenul cel mai bun.
Și toate femeile știu, că cel mai înțelept e, să-l lași să plece.
Pentru că așa ar fi trebuit să procedeze și mama, și prietena, și colega de serviciu.
Și totuși, fiecare stăruie în greșeală, până când se rupe cercul, până când se face loc pentru o viață nouă.
