Am început s-o citesc deoarece am privit filmul, la fel cum o fac de multe ori. Am rămas foarte plăcut impresionat de ambele, acesta fiind cazul cînd autorul cărţii, scenariului a apărul şi în rolul directorului şi regizorului filmului. Stephen Chbosky ne vorbeşte despre adolescenţi, din numele unuia, şi o face atît de uşor, încît crezi cu adevărat că citeşti gîndurile unui băiat de 16 ani. Desigur dacă încă n-aţi uitat ce înseamnă acest lucru. Aici veţi întîlni de toate – băutură, ţigări, droguri, sex, avorturi, incest, homosexuali, trădări, bătăi prin cantina şcolii, probleme psihologice şi multe altele, tot cu ce este încărcată viaţa unui adolescent. Eroul principal, trece prin toate, deoarece cineva îi zice că trebuie să se implice şi el o face. Consider că idea de bază a fost să nu absorbi şi să nu te laşi absorbit de cele din jur, trăieşte momentul, deoarece el este unic şi nu vei avea posibilitatea să te întorci în el niciodată. Poate greşesc. Ooooo, încă o chestie fascinantă, “The Perks of Being a Wallflower” cuprinde în sine denumirile multor romane şi cîntece clasice de calitate foarte înaltă, care sper cîndva să le citesc şi să le ascult. La fel cum şi ecranizarea deţine o coloană sonoră perfectă pentru imagine. Cartea e plină cu citate care m-au impresionat şi care aş fi dorit să le redau, dar o să mă opresc la un singur moment care a fost prezent în film. Păcat că nu l-am găsit în aşa mod pe foliile cărţii, deoarece cînd priveam imaginea şi auzeam muzica de fundal şi ascultam acest cuvinte, pot să jur cum mă treceau fiorii. Pe de altă parte tot Chbosky a scris-o, deci consider că e ok…
Chiar dacă nu ştiai despre ce vorbesc sau nu cunoşti persoane care au trecut prin aşa ceva, tu m-ai făcut să nu mă simt singur. Deoarece, eu ştiu că sunt persoane care zic că toate aceste lucruri nu s-au întîmplat. Şi sunt persoane care uită ce înseamnă a avea 16 ani, cînd împlinesc 17. Eu ştiu că aceste momente vor deveni istorii cîndva. Şi fotografiile noastre vor deveni vechi. Noi toţi vom deveni mame sau taţi. Dar acum, aceste momente nu sunt istorii. Ele se întîmplă, eu sunt aici şi mă uit la ea. Şi ea e atît de frumoasă. Eu pot vedea acest lucru. Acesta e momentu cînd tu ştii că nu eşti o istorie tristă. Tu eşti viu şi tu te scoli şi vezi luminile oraşului şi tot ce te face să te miri. Şi tu asculţi acest cîntec şi eşti alături de persoanele pe care le iubeşti cel mai mult pe lume. Şi în acest moment pot să jur, noi suntem infiniţi.
