C.S./iulie 2013Indispus de carne. De-ar fi o egală plăcere în a trăi din legume și cărți... Mă răzvrătesc împotriva cărnii. Dar nu voi deveni nicicând un vegetarian din mila față de animale, asta nu. E doar durere, plăcere și neputință în carne. Creierul irosește atâta energie vestind durerea, întreținând-o, făcând-o să persiste, doar-doar pricepem să ne ferim; citește în aerul aparent netulburat din jur, spre binele nostru, varii semnale care ar putea s-o provoace. Anticipând. Deschide ochi și nări, mărește pupile. Le deschide larg, freamăt în van, oftaturi resemnate, petrecerile din priviri. Colecția de chipuri nefolositoare, ținute în buzunarul ascuns în căptușeala hainei. Chipuri ce trec în grabă, ce nu se opresc, nu.Sâmbăta, soarele se ridică în deplină liniște peste oraș, cu obrazul spălat și un zâmbet în colțul gurii. Vara, soarele n-are dinți. Văduviți de mecanica molcomitoare a tabieturilor din cele cinci zile de program fix, oamenii își caută de treabă. În rochițe ușoare, scurte și umflate, levitând fără foșnet deasupra feselor, ca și cum s-ar feri să le atingă, neoamenii se îndreaptă către ștrand. Pielea, toți porii căscați în așteptarea culorii. Alunițele se înghesuie constelate, disputându-și spațiul îngust dintre umeri.